În inima provinciei Java de Vest din Indonezia, un deal acoperit de o aglomerare haotică de coloane de piatră vulcanice, cunoscut de localnici drept Gunung Padang („Muntele Iluminării”), a devenit epicentrul uneia dintre cele mai aprinse controverse din arheologia modernă. O echipă de cercetători indonezieni susține că sub acest sit megalitic, considerat deja sacru, se ascunde, de fapt, cea mai veche piramidă din lume, o structură monumentală construită de o civilizație avansată, acum zeci de mii de ani. Această afirmație, dacă s-ar dovedi adevărată, ar rescrie fundamental istoria umanității, însă este privită cu un scepticism profund de majoritatea comunității arheologice internaționale.
Ce este Gunung Padang?
La suprafață, Gunung Padang este cel mai mare sit megalitic din Indonezia, o serie de cinci terase succesive, construite din coloane de andezit de origine vulcanică, aranjate în diverse forme. Timp de decenii, arheologii au considerat că aceste structuri vizibile au fost construite în jurul anului 500 î.Hr. – 500 d.Hr., servind drept un centru ceremonial pentru o cultură locală.
Însă, o echipă de cercetare condusă de geologul indonezian Danny Hilman Natawidjaja a lansat o teorie radical diferită.
Folosind tehnici moderne de prospecțiune geofizică, precum tomografia de rezistivitate electrică, georadarul (GPR) și forarea de carote, aceștia au investigat structura internă a dealului. Rezultatele lor, publicate și apoi retrase controversat din diverse jurnale, sugerează că dealul în sine nu este o formațiune naturală, ci o piramidă artificială, construită în mai multe etape, de-a lungul a mii de ani.
Întrebările rămase fără răspuns și teoria controversată
Studiul echipei indoneziene a ridicat o serie de întrebări și a propus un scenariu care sfidează istoria convențională:
Cine au fost autorii construcțiilor și cât de vechi sunt acestea?
Conform datării cu radiocarbon a mostrelor de sol organic extrase din straturile adânci, cercetătorii susțin că primele etape ale construcției ar data de acum 25.000 – 27.000 de ani, în plină Epocă Glaciară.
Straturile superioare ar fi fost adăugate succesiv în jurul anilor 7.000 î.Hr. și 2.000 î.Hr. Aceasta ar face din Gunung Padang o construcție cu mult mai veche decât piramidele egiptene sau Stonehenge.
Autorii ar fi fost, conform acestei ipoteze, o civilizație pierdută, extrem de avansată pentru acea perioadă, capabilă de inginerie și organizare socială la o scară nemaiîntâlnită.
Majoritatea arheologilor contestă vehement această datare. Ei argumentează că mostrele de sol organic datate ar putea să nu fie asociate cu activitatea umană de construcție, ci să fie de origine naturală, iar datarea solului nu este același lucru cu datarea artefactelor.
Ei susțin că structurile megalitice vizibile la suprafață sunt cele care contează și acestea se încadrează clar într-o perioadă mult mai recentă.
Cum au reușit să construiască acest edificiu?
Cercetătorii au identificat în interiorul dealului camere și cavități ascunse, sugerând o tehnologie de construcție avansată.
Ei spun că straturile inferioare au fost construite folosind o formă de ciment antic, un liant realizat din argilă și minereu de fier, care ar fi consolidat structura.
Ridicarea și aranjarea a mii de tone de coloane de piatră acum 27.000 de ani ar implica o cunoaștere inginerească și o organizare socială pe care istoria convențională nu le atribuie societăților de vânători-culegători din acea epocă.
Scepticii argumentează că datele geofizice pot fi interpretate în mai multe feluri. Ceea ce echipa indoneziană vede ca fiind camere artificiale ar putea fi, de fapt, simple formațiuni geologice naturale (goluri între straturile de rocă vulcanică).
Ei subliniază că nu au fost încă prezentate dovezi arheologice clare și de necontestat (precum unelte, artefacte, oseminte umane) din acele straturi adânci, care să lege în mod direct datarea veche de o activitate umană de construcție.
Un mister la granița dintre știință și mit
Dezbaterea din jurul Gunung Padang este una aprinsă și plină de implicații. Pe de o parte, avem o echipă de cercetători locali care, folosind tehnologie modernă, propune o rescriere radicală a preistoriei, sugerând existența unei civilizații avansate, pierdute în negura timpului.
Pe de altă parte, avem comunitatea arheologică internațională, care solicită prudență și dovezi mai concrete, avertizând asupra riscului de a confunda formațiunile geologice naturale cu structuri create de om.
Până când nu vor fi efectuate excavații la scară largă, care să confirme sau să infirme în mod concludent existența unor structuri artificiale în straturile adânci ale dealului, Gunung Padang va rămâne o enigmă fascinantă.
Este un loc unde știința se întâlnește cu legenda, un „munte al iluminării” care ne provoacă să ne punem întrebări despre profunzimea reală a istoriei umane și despre posibilitatea existenței unor capitole întregi ale trecutului nostru care așteaptă încă să fie descoperite.
Misterul de la Carnac, decriptat: Unul dintre cele mai vechi monumente megalitice din Europa
Construcțiile megalitice din Epoca de Piatră. O nouă descoperire incredibilă, în Peru
