Timp de secole, enigmaticul complex megalitic de la Carnac din Bretania, Franța, a stat alături de Stonehenge ca unul dintre cele mai mari și mai de neînțeles mistere ale preistoriei europene. Scopul și, mai ales, vechimea acestor impresionante rânduri de menhire au fost subiectul a nenumărate speculații. Acum, un nou studiu revoluționar, publicat în prestigiosul jurnal Antiquity, oferă în sfârșit o cronologie de înaltă precizie, demonstrând că aliniamentele de la Carnac sunt chiar mai vechi decât se credea și se numără printre primele monumente de acest tip ridicate vreodată în Europa.
Descoperirile provin dintr-o excavație de salvare realizată la Le Plasker, o zonă până acum necunoscută a masivului complex de la Carnac. Sub conducerea arheologului Audrey Blanchard, echipa a lucrat contra cronometru pentru a investiga un teren de 7.000 de metri pătrați, programat pentru construcția unui parc de afaceri.
Această arheologie preventivă s-a dovedit a fi o oportunitate unică de a aplica metode moderne de cercetare pe un sit de o importanță capitală.
Datarea cu radiocarbon
Una dintre marile provocări în studierea siturilor din Bretania a fost datarea precisă, din cauza solurilor alcaline care limitează conservarea materialelor organice.
Pentru a depăși acest obstacol, echipa de la Le Plasker a utilizat o metodologie de vârf. Au fost prelevate sistematic mostre de cărbune provenit exclusiv de la specii de arbori cu o durată de viață scurtă (precum alunul și lăstarii de stejar) din straturile intacte ale unor structuri cheie, precum gropile de fundare ale menhirelor și un șanț circular.
Folosind o tehnică statistică avansată, numită modelare Bayesiană, cercetătorii au analizat un lanț fără precedent de 49 de noi datări cu radiocarbon.
Această metodă le-a permis să combine datele și să le coreleze cu informațiile arheologice pentru a construi una dintre cele mai bogate și mai precise secvențe cronologice compilate vreodată pentru vestul Franței.
Un nou capitol în Preistoria Europei
Rezultatele au fost spectaculoase și au rescris istoria megalitismului. „Aliniamentele din regiunea Carnac apar acum ca fiind printre cele mai vechi monumente megalitice din Europa, această secțiune fiind construită între 4600 și 4300 î.Hr.,” a declarat într-un comunicat de presă arheologul Bettina Schulz Paulsson de la Universitatea din Göteborg, una dintre autoarele studiului. „Am confirmat, de asemenea, că Golful Morbihan este cea mai timpurie regiune megalitică din Europa.”
Studiul a dezvăluit o istorie dinamică a sitului, care se întinde pe mai multe secole. Urme ale unei ocupații din Mezolitic târziu (5700–5100 î.Hr.) sugerează importanța locului cu mult înainte de ridicarea pietrelor.
Ulterior, în jurul anului 4700 î.Hr., a fost construit un mormânt monumental pre-megalitic – un mic tumul circular care închidea o cistă (o cutie funerară din piatră), reprezentând un pas esențial de la simplele gropi funerare la mormintele megalitice masive ce aveau să urmeze.
Între 4670 și 4250 î.Hr., au început să apară faimoasele aliniamente de menhire. Deși pietrele uriașe originale nu mai există – fiind probabil demontate și reciclate încă din antichitate, posibil pentru a fi refolosite în alte morminte neolitice – gropile lor de fundare enorme au rămas.
Dimensiunile acestora, una având un diametru de 1,8 metri și conținând peste șaizeci de lespezi mari de granit, sugerează că menhirele originale erau niște coloși, cu înălțimi de peste trei metri.
Construcțiile megalitice din Epoca de Piatră. O nouă descoperire incredibilă, în Peru
O descoperire fascinantă
O descoperire fascinantă a fost prezența unor mari gropi de gătit în imediata apropiere a fundațiilor de piatră. Analiza cărbunelui a exclus utilizarea lor pentru afumarea sau prăjirea cerealelor, indicând cu tărie că acestea erau zone de gătit pentru cantități mari de mâncare.
Această dovadă sugerează că efortul colosal de a transporta și a ridica aceste pietre gigantice era însoțit de ospețe comunale și ritualuri festive, oferindu-ne o imagine vibrantă a vieții sociale a acestor comunități neolitice.
În concluzie, studiul de la Le Plasker transformă radical înțelegerea noastră asupra complexului de la Carnac. Nu mai este vorba despre un monument static, cu un scop unic și misterios, ci despre un peisaj sacru dinamic, construit și modificat de-a lungul a cel puțin trei secole de o societate sofisticată, cu tradiții sociale și simbolice puternice.
Datorită acestei cercetări de înaltă precizie, Carnac își consolidează statutul de punct de origine al uneia dintre cele mai impresionante tradiții arhitecturale din preistoria umanității.
Misterul structurilor megalitice din Arabia Saudită. Datează de acum 7000 de ani
Cu o experiență de 10 ani în domeniul jurnalismului IT&C, Marius Ivan este un expert în a traduce complexitatea tehnologică în termeni simpli și ușor de înțeles pentru publicul larg. Pasionat de inovație și tehnologie, el urmărește îndeaproape evoluțiile din industrie și le aduce la cunoștința cititorilor într-un mod captivant și informativ.
Marius a lucrat pentru publicații de top, atât online, cât și offline, unde a acoperit o gamă largă de subiecte, de la lansări de produse noi și tendințe tehnologice emergente, până la probleme de securitate cibernetică și impactul tehnologiei asupra societății. El a intervievat lideri din industrie, experți și utilizatori obișnuiți, oferind cititorilor perspective unice și valoroase asupra lumii tehnologiei.
Pe lângă activitatea sa profesională, Marius este un pasionat de tehnologie și un utilizator avid de gadgeturi. El este mereu în căutarea de noi tehnologii și gadgeturi care să-i facă viața mai ușoară și mai interesantă.