Sub calota glaciară a Antarcticii se ascunde un fenomen invizibil, dar uriaș – adevărată gaură gravitațională. O scădere masivă a câmpului gravitațional al Pământului le oferă oamenilor de știință indicii prețioase despre interiorul planetei. Această anomalie a înregistrat zeci de milioane de ani de mișcări tectonice și geologice lente. Prin studierea ei, cercetătorii află cum s-a transformat Pământul de-a lungul istoriei sale. Un nou studiu condus de Universitatea din Florida a reconstruit evoluția acestei ciudățenii geologice. Rezultatele demonstrează că nu este doar o bizarerie trecătoare. Este o amprentă persistentă a unor curenți puternici de rocă ce se frământă la mii de kilometri sub gheața antarctică.
Ce este, de fapt, o gaură gravitațională?
Termenul de „gaură gravitațională” poate suna alarmant. El sugerează un pericol iminent sau un loc unde legile fizicii nu se mai aplică. În realitate, efectul asupra oamenilor este complet imperceptibil. O persoană care cântărește 90 de kilograme ar fi cu doar 5 sau 6 grame mai ușoară în acea regiune. Anomalia, cunoscută formal drept Depresiunea Geoidului Antarctic, reflectă pur și simplu modul în care masa este distribuită în adâncul planetei.
„Ceea ce oamenii numesc o «gaură gravitațională» nu este o gaură propriu-zisă în pământ și nici un loc în care gravitația dispare complet. Este, de fapt, o depresiune foarte largă și blândă în câmpul gravitațional al Pământului”, a explicat Alessandro Forte, profesor de geofizică la Universitatea din Florida și coautor al studiului.
Gravitația variază ușor pe glob deoarece interiorul Pământului nu este uniform. Rocile fierbinți și ușoare din manta se ridică spre suprafață. În același timp, plăcile reci și dense ale vechiului fund oceanic se scufundă. Aceste mișcări colosale redistribuie masa și remodelează subtil câmpul gravitațional. Acolo unde atracția gravitațională este mai slabă, suprafața oceanului se așază mai aproape de centrul planetei.
Deși lumea științifică cunoaște și o altă anomalie celebră situată în Oceanul Indian, măsurată cu precizie de sateliți precum GRACE ai NASA, depresiunea din Antarctica iese în evidență. În modelele geodinamice, aceasta este cea mai profundă vale gravitațională cu lungime de undă mare de pe planetă. Astăzi, în zona acestei anomalii, suprafața mării se află cu aproximativ 120 de metri sub media globală. Aceasta este o diferență izbitoare în termeni geofizici.
„Este o fereastră către mișcările profunde ale Pământului de-a lungul a zeci de milioane de ani. Ne arată cum procesele aflate mult sub picioarele noastre pot remodela câmpul gravitațional al planetei în moduri surprinzătoare, pe care le putem măsura astăzi”, a mai declarat Alessandro Forte.
O istorie zbuciumată de 70 de milioane de ani
Cercetătorii au folosit imagini seismice ale mantalei actuale, construite cu ajutorul undelor provocate de cutremure. Ei au rulat modele fizice complexe pe supercomputere pentru a merge înapoi în timp. Astfel, au simulat modul în care rocile au curs de-a lungul erelor geologice. Această muncă a durat aproximativ un deceniu și a fost realizată alături de cercetătorul Petar Glišović și de experți seismologi de la Universitatea Texas din Austin. Descoperirile au fost publicate în prestigioasa revistă Scientific Reports.
„Cel mai mult m-a surprins cât de coerentă pare să fie povestea pe termen lung. Această anomalie gravitațională nu este o trăsătură întâmplătoare sau de scurtă durată. În reconstrucțiile noastre, ea persistă în mare parte din ultimii 70 de milioane de ani, dar forța și geometria sa evoluează în moduri compatibile cu reorganizările majore ale fluxului de roci de la mare adâncime de sub Antarctica”, a adăugat Forte.
Această persistență face descoperirea cu atât mai fascinantă. Modelele arată că anomalia a început să se intensifice în urmă cu aproximativ 34 de milioane de ani. Acest moment coincide perfect cu perioada în care Antarctica s-a transformat într-un continent acoperit permanent de gheață.
Poate această anomalie să influențeze nivelul mării și clima globală?
Coincidența temporală a generat o ipoteză interesantă pentru viitorul cercetărilor. Schimbările uriașe ale câmpului gravitațional ar putea modifica nivelul mării la nivel regional. Acest lucru ar fi putut influența, mai departe, condițiile de formare a calotei glaciare. Desigur, înghețarea Antarcticii a fost determinată de mai mulți factori complecși. Scăderea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă, schimbarea curenților oceanici și mișcările tectonice au jucat roluri cruciale. Totuși, noul studiu subliniază că un proces intern al Pământului a avut loc exact la momentul potrivit pentru a influența forma suprafeței mării.
„Studiul nostru arată cum dinamica profundă a Pământului poate remodela câmpul gravitațional de-a lungul timpului geologic. Dacă acest lucru s-a tradus într-o influență măsurabilă asupra climei sau a ghețarilor este o întrebare separată, care necesită modelări și dovezi suplimentare. Acesta este, de fapt, următorul proiect la care lucrăm acum”, a concluzionat cercetătorul de la Universitatea din Florida.
Dincolo de Pământ, studiul are implicații uriașe și pentru știința planetară. Anomaliile gravitaționale de acest tip sunt adevărate amprente ale dinamicii interioare. Ele oferă indicii despre cum scapă căldura dintr-o planetă și cum se deplasează materialele dense. Datele culese de navele spațiale de pe Marte și Venus relevă deja variații gravitaționale similare. Acestea sugerează existența unor structuri interioare complexe și a unei activități geologice străvechi ascunse adânc sub scoarță.
Misterul presupusei baze extraterestre de sub calota glaciară din Antarctica
Publicitate
