La aproximativ 25 de mile de Johannesburg, în Africa de Sud, există un sit paleoantropologic celebru, cunoscut sub numele de Leagănul Omenirii. În regiune au fost găsite atât de multe oase de hominizi, încât a fost desemnat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1999. Printre numeroasele peșteri de calcar din regiune se numără peștera Rising Star, unde speologii au descoperit în 2015 fosile reprezentând o nouă specie de hominin, Homo naledi. În peșteră au fost găsite doar rămășițe de H. naledi, sugerând posibilitatea ca trupurile să fi fost plasate acolo în mod deliberat, un fapt care a uimit cercetătorii.
Acum, aceeași echipă de expediție a anunțat descoperirea unor cadavre de Homo naledi depuse în poziții fetale, ceea ce indică înmormântări intenționate.
Acest lucru precede primele înmormântări cunoscute ale lui Homo sapiens cu cel puțin 100.000 de ani, sugerând că dimensiunea creierului ar putea să nu fie factorul determinant în spatele unui astfel de comportament complex.
De asemenea, echipa a găsit simboluri încrucișate gravate pe pereții peșterii, care ar putea data de acum 241.000-335.000 de ani, deși testele sunt încă în curs de desfășurare.
Luate împreună, descoperirile oferă dovezi ale unui pas cognitiv major în evoluția umană în ceea ce privește practicile mortuare și crearea de semnificații. Echipa a descris aceste noi descoperiri în cadrul unei conferințe de presă virtuale și în trei noi preprinturi postate pe BioRxiv, care vor fi publicate în cursul acestui an în revista eLife.
„Cred că ne aflăm în fața unei descoperiri remarcabile aici a unor hominizi cu creierul de o treime din dimensiunea oamenilor și puțin mai mare decât al cimpanzeilor, care își îngroapă morții – ceva ce până acum se găsea doar la hominidele cu creierul mare – precum și care gravau pe perete simboluri generatoare de sensuri”, a declarat Lee Berger, paleoantropolog la National Geographic, care conduce .
„Acest lucru ar însemna că nu numai că oamenii nu sunt unici în dezvoltarea practicilor simbolice, dar [ei] s-ar putea să nu fi inventat chiar astfel de comportamente”.
Povestea lui Homo Naledi
Povestea lui Homo naledi începe cu milioane de ani în urmă.
După cum s-a raportat anterior, un adult tipic de Homo naledi avea o înălțime de aproximativ 1,5 m și cântărea doar 45 kg.
Craniul său era foarte mic, cu un volum cranian similar cu cel al australopiticilor mai mari; fiecare specie de Homo, cu excepția hobbiților (H. floresiensis), avea un creier mai mare.
Umerii săi sunt, de asemenea, asemănători cu cei ai maimuțelor, ceea ce este interpretat în mod obișnuit ca indicând faptul că și-a păstrat capacitatea de a se cățăra în copaci; cutia toracică este construită la fel ca cea a australopiticilor.
Cu toate acestea, multe trăsături îl aliniază mai mult cu Homo. Picioarele și gleznele sunt în mare parte similare cu cele ale oamenilor moderni, deși șoldurile sale semănau cu cele ale australopitenilor.
Între timp, unele dintre oasele picioarelor au trăsături unice pentru această specie. În general, Berger și echipa sa au concluzionat că era capabil să facă pași eficienți.
În ciuda dimensiunilor sale mici, craniul are multe trăsături similare cu cele ale genului nostru. Degetele sunt lungi și curbate, dar par să aibă capacitatea de a efectua manipulări la scară fină, ceea ce ar putea permite lui H. naledi să folosească unelte.
Maxilarul său seamănă cu cele ale altor membri timpurii ai genului nostru, dar dinții erau mici și de dimensiuni similare cu cele ale oamenilor. În cele din urmă, autorii concluzionează că multe dintre caracteristicile care formează sisteme integrate – cum ar fi maxilarul și dinții sau piciorul și glezna – sunt similare cu alți membri ai genului nostru.
În 2017, echipa lui Berger a anunțat descoperirea și mai multor schelete în sistemul de peșteri Rising Star, ridicând totalul general la 21 de indivizi și peste 2.000 de fragmente fosile.
Odată cu aceste noi schelete au venit și niște date certe bazate pe datarea cu uraniu din seria de uraniu: doar cu aproximativ 250.000 de ani în urmă, ceea ce ar putea face din H. naledi un contemporan al primilor oameni moderni. Aceste date au dat peste cap aproape tot ceea ce credeam că știm despre evoluția recentă a omului, despre utilizarea uneltelor de către genul nostru și despre cum au ajuns toate acele schelete îngropate în peșteră.
„Această specie a persistat și a supraviețuit alături de alte specii care erau mult mai asemănătoare cu omul, inclusiv primii membri ai speciei noastre, Homo sapiens„, a declarat Berger. „Acest scenariu este ceva ce nu am anticipat atunci când am început să lucrăm în acest sistem de peșteri”.
Descoperire istorică în Bulgaria. Ce s-a aflat despre Homo Sapiens
Dublarea creierului oamenilor, influență ,,externă’’?
Creierele Homo Sapiens s-au extins în cele din urmă de la o medie de 650 de centimetri cubi acum 2 milioane de ani la aproximativ 1.500 cm cubi în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, chiar înainte de de Revoluția Agricolă din Neolitic. Pentru cercetători, dublarea creierului oamenilor rămâne un adevărat mister.
De-a lungul Pleistocenului, epoca începută în urmă cu 2,6 milioane de ani și încheiată cu 11.700 de ani în urmă, creierul oamenilor și al rudelor sale a crescut, cel al Homo Sapiens dublându-se în dimensiune.
Cercetătorii de la Universitatea Tel Aviv cred că au găsit un răspuns viabil. Arheologii Miki Ben-Dor și Ran Barkai afirmă, într-o lucrare publicată în Yearbook of Physical Anthropology, că o schimbare majoră în ceea ce privește animalele vânate oferă cea mai bună explicație pentru evoluția extraordinară a creierului uman.
Dacă primii oameni s-au specializat în vânarea celor mai mari animale, cum ar fi elefanții, care ar fi furnizat mese bogate în grăsimi, odată cu scăderea numărului acestora, oamenii au fost nevoiți să se îndrepte către specii mai mici.
„Vedem scăderea dimensiunii prăzii ca o explicație unificatoare nu numai pentru expansiunea creierului, ci și pentru multe alte transformări în biologia și cultura umană și susținem că oferă un stimulent bun pentru aceste schimbări. Altfel spus, odată ce nu au mai vânat animale mari, au trebuit să devină mai agili, mai inteligenți, iar asta le-a afectat dezvoltarea creierului „, afirmă Barkai, potrivit Live Science.
Interesant este și faptul că, odată ce au început să se preocupe de agricultură, creierul oamenilor a scăzut puțin, până la aproximativ 1.300 cm.
Paleoantropologul Richard Potts, directorulul programului Human Origins de la Muzeul Smithsonian, afirmă că nicio ipoteză singulară cu privire la evoluția creierului nu a stat în picioare în trecut și afirmă că și teoria cercetătorilor israelieni are la rândul ei numeroase lacune și supoziții ce ridică probleme.
„[Cercetătorii] nu sunt obișnuiți să caute o singură explicație care să acopere o diversitate de adaptări. Este timpul, credem, să gândim altfel”, adaugă acesta.
CE INFLUENȚĂ AU AVUT EXTRATEREȘTII?
Există și o altă teorie, controversată, privin evoluția spectaculoasă a creierului oamenilor. Nu puțini sunt cei care afirmă că oamenii au trecut de la maimuțe la conștiință cu ajutor extern, ADN-ul acestora fiind modificat de extratereștrii care ar fi vizitat Pământul.
Ideea nu are, bineînțeles, nicio susținere științifică, însă faptul că oamenii au progresat atît de mult într-un timp atât de scurt nu este ceva obișnuit. Nicio altă specie cunoscută nu a trecut printr-o asemenea schimbare fundamentală, în condițiile în care toate acestea au traversat aceleași schimbări de mediu.
Omul modern are părți de ADN necunoscut
Potrivit specialiștilor de la Laboratorul Cold Spring Harbour din New York, o nouă analiză a genomilor celor mai faimoși oameni din antichitate, neanderthalii și denisovanii, a dezvăluit o legătură cu un strămoș încă neidentificat pentru speciile noastre.
Experții au folosit un algoritm Bayesian care le-a permis să exploreze o perioadă lungă în istoria reproducerii interrasiale acestor specii.
Potrivit studiului, între 3 și 7% din ADN-ul neanderthal este influențat de Homo sapiens, iar aproximativ 1% din ADN-ul denisovan este de origine necunoscută.
Studiul a arătat că aproximativ 15% din aceste regiuni misterioase „super arhaice” ale ADN-ului, descoperite în genomul denisovan, sunt încă în circulație la oameni. Ce s-a întâmplat în cele din urmă cu această specie dispărută este încă necunoscut.
Experții cred că este vorba de Homo erectus însă n-au cum să dovedească acest lucru, în condițiile în care pînă acum n-a fost descoperită nicio urmă de AND a acestui om străvechi.
„Această cronologie pare a fi incompatibilă cu un schimb genetic care implică strămoșii direcți euroasiatici, care au emigrat din Africa în urmă cu 50.000 de ani. În schimb, calendarul nostru sugerează o migrare mai timpurie, care a avut loc cu cel puțin 200.000 de ani în urmă”, arată concluziile studiului.
Studiul a mai descoperit și dovezi ale reproducerii între oameni și neanderthali, care ar fi avut loc mult mai devreme decât se știa până acum:cu aproximativ 200.000 până la 300.000 de ani în urmă.
