Căutarea unei planete ascunse dincolo de Neptun, o obsesie a astronomilor de peste un secol, a primit un nou impuls. Un studiu recent sugerează existența unui potențial nou candidat, pe care autorii l-au denumit provizoriu Planeta Y.
Acest corp celest nu a fost detectat direct, ci a fost dedus pe baza anomaliilor de înclinație ale orbitelor unor obiecte îndepărtate din Centura Kuiper – vasta regiune de corpuri înghețate care orbitează în jurul Soarelui, dincolo de Neptun. Cercetătorii susțin că ceva trebuie să perturbe și să încline aceste orbite, relatează CNN.
„Această lucrare nu este o descoperire a unei planete, ci este cu siguranță descoperirea unei enigme pentru care o planetă este o soluție probabilă,” a declarat Amir Siraj, astrofizician la Universitatea Princeton și autor principal al studiului, publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters.
O planetă de mărimea Pământului
Planeta Y se alătură astfel seriei de ipoteze privind o posibilă „Planetă a Nouă”, dar vine cu caracteristici diferite. Siraj a explicat că, în mod normal, orbitele planetelor din Sistemul Solar se află pe același plan, ca niște șanțuri pe un disc de vinil. Obiectele înghețate din Centura Kuiper ar trebui să aibă o orientare similară.
„A fost o surpriză să descoperim că, dincolo de aproximativ 80 de ori distanța Pământ-Soare, Sistemul Solar pare să fie înclinat brusc cu circa 15 grade,” a spus Siraj. Simulările computerizate, care au inclus toate planetele cunoscute plus un corp ipotetic, au arătat că teoriile anterioare (precum Planeta Nouă, care ar fi de 5-10 ori mai masivă decât Pământul) nu se potriveau cu acest model.
Noua ipoteză indică faptul că Planeta Y ar fi cel mai probabil o masă între cea a lui Mercur și a Pământului. Ar orbita la o distanță de aproximativ 100-200 de ori distanța dintre Pământ și Soare.
Siraj a adăugat că orice altă explicație, cum ar fi o stea care a trecut prin apropiere, ar fi dispărut de mult timp.
Dezbatere încininsă și speranța Telescopului Rubin
Căutarea planetelor ascunse, cunoscută istoric drept Planeta X (terminologie popularizată de astronomul Percival Lowell), a fost reînviată de mai multe ori. După ce descoperirea lui Pluto (1930) nu a rezolvat misterul, iar datele de la Voyager 2 au explicat anomaliile orbitale fără a necesita o a noua planetă, dezbaterea a fost reluată serios în 2016 de Mike Brown (descoperitorul lui Eris, un corp similar cu Pluto), care a propus Planeta Nouă.
Siraj a subliniat că Planeta Nouă și Planeta Y „nu se exclud reciproc, ambele ar putea exista.”
Oamenii de știință se bazează în prezent pe un număr limitat de observații (aproximativ 50 de obiecte în cazul studiului Planeta Y), ceea ce face ca certitudinea statistică să fie de doar 96-98%. Însă această incertitudine este pe cale să se încheie.
În această toamnă, Observatorul Vera C. Rubin din Chile (care găzduiește cea mai mare cameră digitală din lume) va începe un studiu de 10 ani al cerului. „Cred că în primii doi până la trei ani, [rezultatul] va deveni definitiv. Dacă Planeta Y se află în câmpul vizual al telescopului, acesta o va putea găsi direct,” a spus Siraj.
Samantha Lawler, profesor asociat de astronomie la Universitatea din Regina, care nu a fost implicată în studiu, a apreciat abordarea lui Siraj ca fiind „interesantă,” deși nu definitivă. „Cred că există dovezi promițătoare că ar exista un corp mai mic acolo, care deformează subtil orbitele unor obiecte foarte îndepărtate,” a scris ea.
Până când telescopul Rubin va aduce claritate, misterul Centurii Kuiper rămâne deschis.
Planeta X
