Celebrele tăblițe de la Tărtăria continuă să creeze controverse, la peste 60 de ani de la descoperirea lor, în județul Alba. Unii cercetători afirmă că ar reprezenta cea mai veche formă de scriere din istorie, mai veche decât cea mesopotamiană. E un mister neelucidat.
Povestea fascinantă a acestora a început în anul 1961, când arheologul Nicolae Vlassa descoperea trei tăbliţe de lut în complexul arheologic neolitic Gura Luncii din localitatea Tărtăria, judeţul Alba.
Tăblițele erau inscripţionate cu numeroase pictograme, iar atunci când au încercat să le afle vechimea, experții au descoperit, uluiți, că acestea ar fi vechi de aproape 7000 de ani.
Tăbliţele de la Tărtăria se aflau într-un mormânt cu resturi osteologice arse.
Cercetările ce au urmat și care au durat decenii, au scos la iveală faptul că sunt mai vechi decât scrierile cuneiforme ale civilizației mesopotamiane. Altfel spus, ar fi cele mai vechi scrieri din istorie.
În timp ce sumerienii și vechii egipteni au „redactat” celebrele lor tăblițe sau hieroglifele din jurul datei de 3.200 – 3.500 î.Hr., strămoșii românilor se pare că „scriau” cu aproximativ 2.000 de ani mai devreme.
Asta în condițiile în care mulți experți au considerat că leagănul civilizaţiei omeneşti s-a născut în Sumer, actualul Irak, civilizaţie care a descoperit scrierea în 3.500 î.Ch. După această dată apar forme de scriere în Egipt, China, Fenicia etc.
Tehnologia misterioasă din jurul zidurilor incașe, decriptată
Se pare, de asemenea, ca tablitele ar avea legatura cu civilizatia Vinca, apartinand vechii culturi europene, care a inflorit intre anii 7 000 – 3000 i.Hr., pe valea cu aceeasi denumire, din Serbia, la sud-est de Belgrad, pe malul Dunarii, si care s-a extins pe o vasta suprafata, pana in sud-estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei si o parte din teritoriul romanesc (Banatul, sudul Transilvaniei si Oltenia de astazi).
Un mister neelucidat
Tăbliţele de la Tărtăria au ajuns Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei de la Cluj Napoca.
În decursul anilor 1962 – 1965, cercetătorii au studiat aceste tăbliţe de lut.
Între aceștia, sunt de amintit Marija Gimbutas (Institute of Archaeology, University of California), specializată în culturile neolitice europene care spunea că „ (…) la Tărtăria apare cea mai veche cultură europeană creată de o populaţie pre-indo-europeană” sau R. Schiller care publica în 1975 un articol în Reader’s Digest în care afirma că „Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare cu mult înainte de Sumer”.
După 1990, însă, în urma unei munci susţinute de cercetare a specialiştilor români Gheorghe şi Cornelia Lazarovici în colaborare cu Marco Merlini, director general al „Prehistory Knowledge Project” din Italia, s-au făcut paşi importanţi în descifrarea pe baze ştiinţifice a tăbliţelor de la Tărtăria.
Misterul luminii din Dendera. Aveau egiptenii antici lămpi electrice?
Experți au trimis oasele descoperite în mormântul de la Tărtăria către analiză laboratoarelor de la Universitatea Sapienza din Roma şi Centrul de Cercetare Antropologică de laşi a Academiei Române de Ştiinţe.
Analizele de laborator arată că aceste tăbliţe au aparţinut unei femei-șaman, un fel de vrăjitoare ale acelor timpuri. Aceasta avea vârsta cuprinsă între 50 şi 55 de ani, la momentul morţii şi era diformă. Avea doar 1.47 înălţime şi suferea de o boală degenerativă.
Interesant este faptul că femeia-şaman ar fi fost înmormântată, iar după un timp exhumată.
A fost lăsată în aer liber pentru descompunere naturală, iar apoi oasele au fost dezmembrate şi îngropate din nou.
„Nu sunt semne clare de cuţit, lamă, răzuitoare, colţi sau cioc de pasăre. Actul descarnării de pe oase s-a produs printr-un proces simplu de descompunere într-o primă fază de înmormântare (o depozitare temporară, acoperind corpul cu pământ şi pietre până la descompunerea completă a ţesuturilor moi), sau expunând trupul mediului natural, pe o platformă protejată de prădători, permiţând cărnii să putrezească”, se arată în lucrarea ”„Tărtăria and the sacred tablets” la care au colaborat atât soţii Lazarovici, dar şi Marco Merlini.
Obiectul „extraterestru“ de la Aiud: Misterul piesei din aluminiu de acum 250.000 ani
La ce foloseau tăblițele de la Tărtăria
Cercetătorii au ajuns la concluzia că tăblițele din mormântul femeii-șaman aveau un rol magico-religios.
Una dintre ele are o gaură perforată în partea de sus, semn că putea fi purtat ca şi pandativ. Celelalte două sunt găurite și sunt acoperite cu semne.
A treia folosește un scris pur pictografic. Este vorba de reprezentarea stilizată a unui țap, un simbol vegetal și un altul aparent neclar. Tăblița ovală este despărțită în patru, cu linii perpendiculare. În spațiile astfel definite apar patru grupuri de semne.
Pe tăbliţa de formă rotundă, apare o înşiruire de simboluri care prezintă luna în diferitele sale faze. Este vorba despre descrierea ciclului menstrual al femeii dar şi un calendar al fertilităţii animalelelor domestice, se pare.
„Semnul lunii este corelat cu cel al soarelui. Simbolizeză dependenţa de soare, principiul feminin şi de asemenea periodicitatea şi reînoirea, luna fiind de altfel astrul ritmului vieţii. Comparândul cu calendarul menstrual este simbolul ritmului biologic”, se arată în aceeaşi lucrare.
Tablitele de la Tartaria descriu, totodată, in imagini (scriere pictografica), un fel de calendar agricol lunar.
Cercetătorii sunt de acord că aceste semne reprezintă cea mai apropiată formă de o scriere adevărată. O bună parte din semnele conținute pe tăblițe se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, veche italică, iberică), mai arată aceștia.
Reputatul Harald Haarmann, lingvist și om de știință cultural german care trăiește și lucrează în Finlanda, consideră că acestea sunt, de fapt, semnele primei scrieri din lume. „O civilizaţie străveche, prima din lume, a realizat în zona Balcanilor, cu aproximativ 8.000 de ani în urmă, prima scriere a omului, care se regăseşte pe tăbliţele de la Tărtăria.
În timp, au fost găsite aproximativ 700 de caractere diferite ale acestei scrieri, ceea ce e aproape egal cu numărul hieroglifelor egiptene… dar cu mii de ani mai vechi. Această teorie zdruncină lumea ştiinţifică şi se creează o nouă paradigmă în cercetarea civilizaţiilor”, declara Harald Haarmann în conferințele sale în care a abordat subiectul.
Unii specialisti considera ca imaginile de pe tablite ar fi niste ininteligibile semne magice, facute de un popor primitiv, care ar fi imitat ornamentele de pe vasele de lut aduse de comercianti veniti din Orientul Apropiat.
Interesanta este, insa, supozitia multor savanti rusi, americani, bulgari, englezi ca populatia sumeriana ar fi emigrat spre Orient din spatiul carpato-danubian, ceea ce ar explica diferentele surprinzator de mari intre cultura sumerienilor si cea a vecinilor lor semiti.
O astfel de ipoteza este deosebit de incitanta, in raport cu ceea ce s-a stiut si s-a sustinut pana nu demult.
Discul lui Sabu. Relicva egipteană de acum 5000 ani al cărei scop rămâne un mister
Cu o experiență de 15 ani în domeniul jurnalismului IT&C, Cristi Popa este un expert în a traduce complexitatea tehnologică în termeni simpli și ușor de înțeles pentru publicul larg. Pasionat de inovație și tehnologie, el urmărește îndeaproape evoluțiile din industrie și le aduce la cunoștința cititorilor într-un mod captivant și informativ.