Un mormânt egiptean necunoscut până acum, vechi de aproximativ 3.000 de ani, a ieșit la lumină în necropola tebană de lângă Luxor. Descoperirea nu a fost planificată: echipa lucra la un program de protecție împotriva inundațiilor-fulger, iar exact aceste inundații amenință acum picturile din interior.
Descoperirea a fost anunțată de Carina van den Hoven, egiptolog la Universitatea Leiden, care conduce echipa internațională de cercetare din Lower Sheikh ʿAbd el-Qurna, la poalele muntelui teban. Zona face parte din necropola tebană, sit înscris în patrimoniul mondial UNESCO, situat pe malul vestic al Nilului, în fața vechiului oraș Theba, astăzi Luxor.
Cum a fost descoperit acest mormânt egiptean, în timpul unei lucrări de protecție
Obiectivul principal al proiectului nu este săpătura, ci conservarea. Amplasarea monumentelor, la baza pantei, le expune direct la inundațiile-fulger provocate de ploile torențiale. Pentru a reduce riscul, echipa îndepărtează molozul și sapă sistematic, astfel încât apa să fie deviată departe de morminte, fără să se piardă informația arheologică.
În timpul acestor lucrări, cercetătorii au dat peste o structură care nu figura în nicio evidență. Înainte de a intra, nu se putea spune dacă tavanul s-a prăbușit, dacă jefuitorii au distrus interiorul sau dacă monumentul a rămas, împotriva oricăror așteptări, aproape intact.
Curte, capelă săpată în stâncă și camere subterane
Planul construcției este tipic pentru mormintele elitei tebane din Regatul Nou, perioadă care se întinde între aproximativ 1550 și 1069 î.Hr., când Theba era capitala Egiptului și principalul centru religios și politic. Ansamblul include o curte exterioară, o capelă săpată în stâncă și camere funerare subterane.
Curtea s-a păstrat bine și conține o platformă din cărămidă nearsă, cu o nișă destinată unei stele funerare, plus o scară flancată de rampe pe ambele laturi, care dădea accesul spre mormânt. Este o configurație care spune mult despre statutul proprietarului și despre ritualurile desfășurate la intrare.
Picturile arată un cuplu în fața mesei de ofrande
În capela săpată în stâncă, pereții sunt acoperiți de scene vii: proprietarul mormântului adorând diferite divinități în capele și, într-o altă compoziție, stând alături de soția sa în fața unei mese de ofrande încărcate cu pâine, bere, fructe, carne și flori. Pe baza iconografiei și a stilului picturii, echipa a datat monumentul în perioada ramesidă, aproximativ 1292–1069 î.Hr., numită astfel după șirul de faraoni Ramses.
Aceste picturi sunt sursa cea mai bogată de informații despre viața cotidiană și despre societatea egipteană antică. Ele indică și poziția proprietarului în ierarhia ramesidă, membrii familiei înmormântați aici și, eventual, cei care au refolosit mormântul mai târziu.
Cine a fost Paser
O primă analiză a decorului pictat l-a identificat pe proprietarul principal ca fiind un demnitar pe nume Paser. Picturile sunt însă acoperite de un strat consistent de praf și depuneri. Abia după curățarea făcută de un specialist în conservare vor putea fi aflate detalii despre identitățile și biografiile celor înmormântați aici.
Numele Paser este bine documentat în epoca ramesidă — cel mai cunoscut purtător al său a fost vizirul lui Ramses al II-lea, care are propriul mormânt în aceeași necropolă tebană. Deocamdată nu există nicio dovadă care să lege cele două personaje, iar echipa tratează identificarea drept punct de plecare, nu drept concluzie.
De ce contează un mormânt refolosit
Întrebarea centrală a proiectului
Una dintre temele majore ale cercetării este amplasarea și refolosirea mormintelor. Descoperirea are aici o greutate specială: ea poate explica de ce, în perioada ramesidă, demnitari precum Paser au preferat să refolosească, să modifice sau să construiască morminte lipite de monumentele elitelor din dinastia a XVIII-a, care le precedaseră.
Cercetătorii vor să afle cât au contat elementele peisajului funerar antic — apropierea de traseele procesiunilor, vecinătatea mormintelor rudelor sau prezența unor monumente cu importanță cultică specială — în alegerea locului. Și, mai ales, ce a determinat decizia de a refolosi un mormânt existent în loc de a săpa unul nou.
Un sit imens, dar puțin studiat
Necropola tebană acoperă circa 10 kilometri pătrați și a fost, timp de o jumătate de mileniu începând din jurul anului 1550 î.Hr., principalul cimitir regal și aristocratic al Egiptului. Aici se află Valea Regilor, cu mormintele lui Tutankhamon și Ramses al II-lea, Valea Reginelor, sute de morminte private ale elitei, temple memoriale regale și rămășițe de palate. Echipa lucrează pe teren din 2018, în colaborare strânsă cu Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt.
Prin comparație cu Valea Regilor sau cu marile complexe de temple din Luxor și Karnak, zona Lower Sheikh ʿAbd el-Qurna a fost aproape ignorată de cercetare. Rezultatele obținute până acum arată însă că este bogată în material arheologic, inclusiv morminte cu decor rafinat, care oferă o fereastră rară spre viața, credințele funerare și arta oamenilor obișnuiți și a funcționarilor Egiptului antic.
Cursa contra cronometru cu apa
Partea îngrijorătoare este calendarul. Din cauza schimbărilor climatice, frecvența și intensitatea inundațiilor-fulger sunt așteptate să crească semnificativ în zonă în anii următori. Pentru monumentele de aici, asta înseamnă pericol imediat: apa activează cristalizarea sărurilor în pereți, desprinde stratul pictat și poate duce, în cel mai rău caz, la prăbușiri structurale.
De aceea, prioritatea declarată a proiectului este implementarea unui program de conservare preventivă și de management al riscului, care să protejeze aceste morminte pentru generațiile următoare. Descoperirile arheologice, deși spectaculoase, sunt aici un efect secundar al unei operațiuni de salvare.
Situl a mai oferit surprize în ultimii ani. Am scris anterior despre o cameră funerară de la Luxor care acoperea 300 de ani de mumificări, despre 18 morminte sigilate descoperite pe coasta Egiptului, despre un templu circular legat de un cult al apei și despre monumente funerare din Sahara mai vechi decât piramidele.
Surse: articolul semnat de Carina van den Hoven (Universitatea Leiden), publicat de The Conversation, și fișa sitului „Ancient Thebes with its Necropolis” din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
