După pandemie s-a instalat o convingere aproape unanimă în rândul managerilor: munca de acasă ar fi mai puțin eficientă decât prezența la birou, ar bloca colaborarea și ar lăsa oamenii izolați și mai vulnerabili psihic. Un studiu publicat în Frontiers in Psychology sugerează că lucrurile stau, cel puțin parțial, exact invers.
Cum a fost făcut studiul despre munca de acasă
Cercetătorii au analizat răspunsurile a peste 7.700 de angajați ai unei mari organizații de sănătate din sud-vestul Statelor Unite, colectate în 2023. Eșantionul a cuprins simultan oameni care lucrau exclusiv de acasă, oameni prezenți permanent la sediu și angajați cu program hibrid, ceea ce a permis o comparație directă între cele trei regimuri.
Pe lângă întrebările clasice despre starea de bine la locul de muncă, participanții au fost rugați să descrie cultura organizației în trei până la cinci cuvinte. Cercetătorii au notat apoi termenii care indicau o legătură pozitivă cu locul de muncă – cuvinte precum incluziune, unitate, grijă sau colaborare.
Cifrele: 4,22 pentru remote, 3,89 pentru birou
Rezultatul principal este clar. Pe o scală de la unu la cinci, angajații care lucrau integral de acasă au raportat cel mai ridicat nivel de wellbeing, cu un scor mediu de 4,22. Cei cu program hibrid au obținut 4,12, iar cei prezenți zilnic la birou 3,89.
„Asta sugerează că trebuie să lași oamenii să lucreze de la distanță dacă asta își doresc”, spune Stefanie Johnson, psiholog organizațional la Universitatea din Colorado Boulder și coautoare a studiului. „Faptul că le iei oamenilor posibilitatea de a alege cum lucrează probabil că nu îi va ajuta în privința stării de bine.”
Ordinea rezultatelor a surprins-o chiar și pe autoare. „Credeam că vei fi cel mai fericit dacă ești parțial în afara biroului”, recunoaște Johnson. „Atunci, din când în când, ajungi să vezi oameni, primești acea conexiune umană.” Ipoteza intuitivă – hibridul ca cel mai bun dintre ambele lumi – nu s-a confirmat.
Coeziunea, argumentul preferat al angajatorilor
Cel mai des invocat motiv pentru revenirea obligatorie la birou este pierderea coeziunii. Datele arată aici o tendință în aceeași direcție: scorul pentru conexiunea pozitivă cu locul de muncă a fost 0,61 la angajații remote, 0,58 la cei hibrizi și 0,55 la cei de la sediu. Autorii precizează însă onest că diferența nu este semnificativă statistic pentru dimensiunea eșantionului.
„Angajații care lucrează de la distanță din eșantionul nostru au menționat o conexiune pozitivă percepută într-o proporție ușor mai mare decât colegii hibrizi și cei de la sediu, ceea ce ar putea sugera că munca de la distanță nu este neapărat asociată cu niveluri mai scăzute de coeziune și colaborare”, scriu autorii studiului.
Concluzia lor merge mai departe: „Aceste rezultate ar putea indica o înțelegere mai nuanțată a mediului de lucru și a conexiunii – una care ar putea fi modelată de practici intenționate de comunicare, mai degrabă decât de simpla proximitate.” Altfel spus, ceea ce ține o echipă unită nu este distanța fizică, ci felul în care este organizată comunicarea.
Retenția: diferențe mici, dar în aceeași direcție
Un an mai târziu, evidențele de personal ale organizației au arătat același tipar. Plecaseră 7,8% dintre angajații remote, 8,3% dintre cei hibrizi și 8,8% dintre cei care lucrau la sediu. Nici această diferență nu atinge pragul de semnificație statistică, dar o corelație asociată da: un nivel mai ridicat de wellbeing a fost legat semnificativ de o probabilitate mai mică de plecare din companie.
Pentru departamentele de resurse umane, aceasta este partea cu impact financiar direct. Costul înlocuirii unui angajat calificat depășește frecvent jumătate din salariul său anual, iar în sănătate, unde deficitul de personal e cronic, calculul devine și mai apăsat.
Ce nu spune studiul
Cercetarea are limite pe care autorii nu le ascund. Este vorba despre o singură organizație, dintr-un singur domeniu și dintr-o singură regiune, iar datele sunt în mare parte auto-raportate. Corelația dintre regimul de lucru și starea de bine nu demonstrează o relație de cauzalitate: este posibil ca oamenii care aleg să lucreze de acasă să fie deja diferiți de cei care preferă biroul.
„Implicațiile acestei cercetări sunt deosebit de relevante în momentul în care organizațiile navighează printr-o ambiguitate continuă privind politicile de muncă la distanță”, notează autorii. „Într-o perioadă în care multe organizații dezbat activ dacă să impună revenirea la birou, aceste rezultate oferă informații actuale și bazate pe dovezi, care contestă presupunerile dominante.”
Pentru cine lucrează de acasă, discuția rămâne și una practică: o conexiune la internet potrivită și un minim de echipamente bine alese fac diferența între o zi productivă și una frustrantă. Iar sănătatea nu ține doar de locul de muncă: datele pe 83.000 de oameni arată că nici biroul în picioare nu compensează sedentarismul.
Surse: ScienceAlert, Frontiers in Psychology.
