La jumătatea primului episod al noului și mult-așteptatului serial „Alien: Earth„, protagonista – un android în care a fost încărcată conștiința unui copil pe moarte – întreabă cu o voce tremurândă: „Dacă nu sunt om, ce sunt?”. Până la finalul episodului, „hibridul” cunoscut sub numele de Wendy proclamă cu încredere: „Eu sunt om”. Această călătorie a identității, mai degrabă decât teroarea pură a xenomorfului, pare să fie inima noii viziuni a creatorului Noah Hawley pentru legendara franciză SF.
Noul serial disponibil pe Disney+, creat de Noah Hawley (mintea din spatele unor seriale aclamate precum „Fargo” și „Legion”), păstrează stilul vizual întunecat și atmosfera tensionată a filmului original „Alien” din 1979. Însă, prin povestea sa centrală, se apropie mai mult de temele filozofice explorate în controversatele prequel-uri „Prometheus” și „Alien: Covenant” sau în recentul „Alien: Romulus”.
Prin intermediul personajului Wendy și al celorlalți hibrizi, Hawley are libertatea de a explora, pe parcursul unui întreg sezon, definiția fluidă a „umanității”, dincolo de constrângerile unui film de două ore.
În serial, Wendy (interpretată de Sydney Chandler) este noua versiune a lui Marcy, o fetiță de 11 ani (Florence Bensberg) care suferă de o boală terminală.
CEO-ul trilionar al corporației Prodigy, Boy Kavalier (Samuel Blenkin), o convinge pe Marcy că poate trăi veșnic prin transferul activității sale cerebrale în corpul unui android puternic. După succesul tranziției și moartea lui Marcy, Prodigy Corp. încarcă în secret conștiințele mai multor copii bolnavi în corpuri de androizi, care sunt proiectați fizic ca adulți tineri, dar care gândesc, raționează și simt ca și copiii care au fost odinioară.
Conexiunea cu realitatea: De la ficțiune la Neuralink
Deși premisa conform căreia creierele tinere sunt necesare pentru că cele adulte „nu ar încăpea” în androizi pare o justificare specifică SF-ului, ideea de a transforma activitatea neuronală în cod nu este deloc fantezistă. Tehnologia interfețelor creier-computer (BCI) este unul dintre cele mai fierbinți și mai controversate domenii ale științei actuale.
Compania Neuralink, fondată de Elon Musk (un personaj care, prin ambițiile sale, amintește de Boy Kavalier din serial), dezvoltă de aproape un deceniu implanturi cerebrale menite să ajute persoanele cu dizabilități severe să controleze dispozitive externe doar cu puterea gândului. Anul trecut, Musk a anunțat că Neuralink a implantat cu succes primul său cip cerebral unui pacient uman.
„[Cipul] permite controlul telefonului sau al computerului și, prin intermediul lor, al aproape oricărui dispozitiv, doar prin gândire,” declara Musk la acea vreme. „Utilizatorii inițiali vor fi cei care și-au pierdut uzul membrelor. Imaginați-vă dacă Stephen Hawking ar fi putut comunica mai repede decât un dactilograf.” Deși implantul pe un pacient tetraplegic a avut rezultate inițiale de succes, compania a recunoscut ulterior că au apărut și probleme tehnice neașteptate, subliniind cât de complex și de fragil este acest domeniu.
O explorare a umanității în era transhumanismului
Prin povestea sa despre conștiințe transferate, „Alien: Earth” se înscrie într-un dialog cultural mai larg despre transhumanism – ideea de a depăși limitările biologice umane cu ajutorul tehnologiei. Serialul nu mai este doar despre supraviețuirea în fața unui monstru extraterestru, ci despre lupta pentru identitate într-o lume în care granița dintre om și mașină devine tot mai neclară.
Întrebarea „Ce sunt eu?” pusă de Wendy nu este doar o replică dintr-un scenariu, ci o întrebare pe care societatea noastră, aflată în pragul unor revoluții tehnologice precum cele promise de Neuralink, va trebui să și-o adreseze din ce în ce mai serios. Astfel, noua viziune a lui Noah Hawley pentru universul „Alien” se dovedește a fi nu doar o continuare a unei francize horror, ci o meditație profundă și actuală asupra a ceea ce înseamnă, cu adevărat, să fii om.
Miracolul Neuralink. Un pacient cu un cip implantat a controlat un computer cu gândul
