Când au început primii oameni să vorbească? Am avut întotdeauna această abilitate, moștenită de la strămoșii noștri imediați? Aceste întrebări par imposibil de răspuns – dar nu este chiar așa. Un nou studiu despre preistorie, bazat pe o multitudine de date genetice, sugerează că capacitatea de a vorbi era prezentă în urmă cu cel puțin 135.000 de ani la oamenii care trăiau la acea vreme.
Spre deosebire de încercările anterioare de a data originile limbajului, care se bazau pe fosile sau artefacte culturale, acest studiu are o abordare nouă: utilizează divergența genetică a populațiilor umane timpurii pentru a estima momentul în care strămoșii noștri au posedat pentru prima dată instrumentele cognitive necesare pentru limbaj.
„Logica este foarte simplă”, spune Shigeru Miyagawa, lingvist la MIT și coautor al studiului. „Fiecare populație care se ramifică pe glob are limbaj uman, iar toate limbajele sunt înrudite”.
Separarea populațiilor și relația lor cu limba
Pentru a ajunge la această concluzie, Miyagawa și echipa sa au analizat 15 studii genetice publicate în ultimii 18 ani. Aceste studii au inclus analize ale cromozomului Y, ale ADN-ului mitocondrial și ale întregului genom.
Prin examinarea polimorfismelor cu un singur nucleotid (SNP) – mici variații ale ADN-ului – ei au urmărit cea mai timpurie diviziune din arborele genealogic uman în urmă cu aproximativ 135 000 de ani. Această scindare a dat naștere popoarelor Khoisan din Africa de Sud, care sunt printre cele mai distincte populații umane din punct de vedere genetic care trăiesc în prezent.
Oamenii vorbesc astăzi peste 7 000 de limbi
Oricât de diferite ar părea toate acestea, cercetătorii susțin într-o nouă analiză că toate provin dintr-un singur arbore genealogic lingvistic care a apărut înainte ca specia noastră să se împartă în populații distincte în urmă cu 135.000 de ani.
În urmă cu 100.000 de ani, această revoluție verbală a fost cimentată în comportamentul lui Homo sapiens, vizibilă arheologic în utilizarea simbolismului în decorațiuni corporale și gravuri.
Un decalaj între apariția limbajului uman și apariția sa pe scară largă în înregistrările arheologice sugerează că acest nou nivel de comunicare a modelat comportamente umane caracteristice, de la apariția gravurii sistemice la îngroparea morților noștri, consideră echipa.
„Cumva a stimulat gândirea umană și a contribuit la crearea acestor tipuri de comportamente”, spune Miyagawa. „Dacă avem dreptate, oamenii învățau unii de la alții [datorită limbajului] și încurajau inovații de tipul celor pe care le-am văzut acum 100.000 de ani.”
Istoria, rescrisă?
Alți arheologi, însă, contrazic faptul că aceste schimbări comportamentale au fost o acumulare mai treptată, ajutată de – dar nu neapărat centrată pe – limbaj, pe măsură ce oamenii experimentau cu noi materiale și formau rețele sociale mai elaborate în timp.
În plus, capacitatea de a folosi limbajul preexistă speciei noastre și este prezentă și la alte animale. Dar dovezile privind utilizarea consecventă a gândirii simbolice nu au fost atât de răspândite.
În timp ce modul în care aranjăm cuvintele pentru a crea semnificații complexe a fost detectat la alte animale, modul în care oamenii îl folosesc pare unic, cel puțin până în prezent, deoarece există încă multe lucruri pe care le învățăm despre modul în care comunică alte animale.
„Acest lucru ne dă capacitatea de a genera gânduri foarte sofisticate și de a le comunica altora”, explică Miyagawa, susținând că „limbajul a fost declanșatorul comportamentului uman modern”.
Această cercetare a fost publicată în Frontiers in Psychology.
Uriașii din Munții Perșani. A trăit o specie de giganți, în preistorie, în România?
Oamenii din preistorie foloseau obiecte extraterestre. O dovadă științifică
Oamenii din preistorie, legături cu extratereștrii? Un mister neelucidat