Autoritatea Israeliană pentru Antichități a anunțat descoperirea ruinelor unui oraș biblic, de acum 3200 de ani, care vine să rescrie istoria creștinismului. Este vorba de Zanoah, un oraș menționat în Vechiul Testament, unde israeliții s-au stabilit după exodul din Egipt sub conducerea lui Moise (aproximativ 1446 î.Hr. conform Bibliei ebraice).
Potrivit Bibliei, israeliții au ajuns în Țara Promisă, sau Canaan, în jurul anilor 1406-1407 î.Hr. după ce au rătăcit timp de 40 de ani în deșert. Printre artefactele descoperite se numără un mâner de borcan spart inscripționat cu un text ebraic care înseamnă „aparținând regelui” (al lui Iuda), acreditând și mai mult povestea biblică a lui Moise, potrivit unui comunicat de presă al Autorității Israeliene pentru Antichități (IAA), care a efectuat cercetarea și săpăturile.
Povestea Exodului: Realitate sau fabulație?
Povestea Exodului cuprinde cărțile biblice Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul.
Începe cu israeliții înrobiți în Egipt, urmați de eliberarea lor de către Faraon și de Moise conducându-i prin Marea Roșie despărțită miraculos.
Povestea Exodului este una fundamentală în Biblie, ilustrând teme precum eliberarea, credința, legământul și credincioșia lui Dumnezeu față de poporul Său. Ea rămâne o poveste centrală în tradițiile evreiești, creștine și islamice – toate credințele abrahamice.
Ceea ce îi nedumerește în continuare pe cercetători este faptul că nu a fost găsită nicio relatare despre Moise și Exod în documentele egiptene din acea vreme și că acesta este menționat pentru prima dată abia de Manetho, preot egiptean din secolul al III-lea î.Hr, la aproximativ un mileniu după ce se presupune că a avut loc.
Scriptura detaliază faptul că, după ce au ajuns în Peninsula Sinai, israeliții au călătorit până la Muntele Sinai, unde Moise a primit cele Zece Porunci.
Ei s-au îndreptat apoi spre granița sudică a Canaanului, dar frica i-a împiedicat să intre, ceea ce a dus la condamnarea lor de către Dumnezeu la zeci de ani în pustie.
După ce au petrecut ani de zile în oaza Kadesh Barnea, israeliții au călătorit spre granița estică a Canaanului, unde Moise a murit și a fost înmormântat pe Muntele Nebo.
În Cartea lui Iosua, Iosua îi succede lui Moise, conducându-i pe israeliți în Țara Promisă peste râul Iordan și cucerind Ierihonul, cu Zanoah menționat în Cartea lui Iosua. Iosua 15:34,56 trasează granițele și orașele din lotul tribal al lui Iuda la intrarea în Țara Promisă, inclusiv Zanoah.
Misterul ,,manei din cer”: Mașina extraterestră care producea hrană pentru oamenii din deșert
Publicitate
O comunitate agrară: Dovezi din terase agricole și fragmente de ceramică
Excavațiile de la Zanoah din 2019 au condus la descoperirile care au fost publicate de IAA în martie.
Echipa a descoperit ziduri realizate din roci mari, albe, despre care se crede că erau ziduri de susținere pentru terasele agricole folosite pentru a crea zone de plantare nivelate și pentru a preveni eroziunea solului.
„Deși este probabil ca unele dintre descoperiri să provină din ruină și să fi fost ulterior spălate pe versant de-a lungul anilor, majoritatea descoperirilor, în special cele care datează din perioada bizantină timpurie, se referă la activitățile agricole desfășurate pe pantele dealului. Aceștia au adăugat că numărul mare de descoperiri indică importanța sitului „și evidențiază [semnificația] potențială a acestuia”, au scris cercetătorii, citați de The Daily Mail.
Peisajul din Zanoah a fost presărat cu fragmente de ceramică, aproximativ 20 la sută datând din momentul sosirii israeliților după 40 de ani de rătăcire, restul fiind modelate în următorii 900 de ani.
Arheologii au recuperat ceramică bine conservată, cu un sigiliu LMLK pe mânerul borcanului, lucru destul de rar în Dealurile Iudeii.
Manuscrisele de la Marea Moartă. Arca lui Noe era, de fapt, o piramidă?
Aceste mărci sunt sigilii ebraice vechi care înseamnă „al regelui” sau „aparținând regelui”. Aceste sigilii au fost emise pentru prima dată în timpul domniei lui Hezekiah, în jurul anului 700 î.Hr.
O altă descoperire notabilă de la Zanoah a fost un fragment de castron cosmetic decorat din calcar alb. Marginea era împodobită cu trei benzi concentrice: benzi externe și interne înguste cu un decor de frânghie și o bandă centrală lată cu un model de grilă intermitentă, relatează Ofici Nista.
Alte artefacte au inclus boluri și ulcioare, unul cu perforații care sugerează că ar fi putut fi folosit ca felinar, și diverse obiecte metalice.
Deși cercetătorii nu au precizat datele, printre obiectele metalice se numără bijuterii din bronz, precum un inel și un fragment de cercel. Alte rămășițe ale habitatului antic au inclus unelte din fier, cuie de diferite dimensiuni și benzi din bronz utilizate pentru sudarea fierului.
