Rechinul de Groenlanda este cel mai longeviv vertebrat cunoscut: unele exemplare trec de 400 de ani. Ochii lui, tulburi și deseori acoperiți de paraziți, au lăsat mult timp impresia unui organ abandonat de evoluție. Un studiu publicat în Nature Communications arată exact pe dos: retina acestor animale nu dă semne de degenerare nici după secole.
De la un videoclip la o ipoteză
Cercetarea este condusă de Dorota Skowronska-Krawczyk, profesoară asociată de fiziologie și biofizică la University of California, Irvine, care studiază mecanismele moleculare ale bolilor oculare legate de vârstă. Totul a pornit de la imagini video: „Vezi cum își mișcă ochiul”, spune ea despre un exemplar filmat în apele Arcticii. „Rechinul urmărește lumina — e fascinant.”
Interesul i-a fost stârnit de o lucrare din 2016 semnată de John Fleng Steffensen și publicată în revista Science, cea care a stabilit longevitatea record a speciei prin datarea cu radiocarbon a cristalinului. „Una dintre concluziile mele din articolul din Science a fost că mulți rechini de Groenlanda au paraziți atașați de ochi, ceea ce le-ar putea afecta vederea”, povestește cercetătoarea. „Din punct de vedere evolutiv, nu păstrezi un organ de care nu ai nevoie. După ce am urmărit multe videoclipuri, mi-am dat seama că animalul își mișcă globul ocular către lumină.”
Ochi de 200 de ani, livrați pe gheață uscată
Exemplarele analizate au fost capturate între 2020 și 2024 cu paragate științifice, în apropierea stațiunii arctice a Universității din Copenhaga, pe insula Disko din Groenlanda. Steffensen, profesor de biologie marină la Copenhaga, a lucrat cu Peter G. Bushnell, de la Indiana University South Bend, și cu Richard W. Brill, de la Virginia Institute of Marine Science. Ochii au fost disecați și conservați într-o soluție fixatoare pentru analize ulterioare. Partea evolutivă a studiului a fost semnată de Walter Salzburger și Lily G. Fogg, de la Universitatea din Basel.
Emily Tom, doctorandă la UC Irvine, își amintește momentul în care a deschis coletul: „Am desfăcut pachetul și acolo era un glob ocular uriaș, vechi de 200 de ani, așezat pe gheață uscată și uitându-se la mine”, spune ea râzând. „Suntem obișnuiți să lucrăm cu ochi de șoarece, care au dimensiunea unei semințe de papaya, așa că a trebuit să ne dăm seama cum trecem la un glob ocular cât o minge de baseball.” Detaliul de laborator care a rămas în memoria echipei: „Laboratorul mirosea a piață de pește.”
Ce a găsit analiza retinei
Testele histologice și cele specifice vederii nu au identificat urme de moarte celulară în retină. În plus, rodopsina, proteina esențială pentru vederea în lumină slabă, a rămas activă și s-a dovedit acordată pe lumina albastră, exact lungimea de undă care pătrunde cel mai adânc în apele reci ale Arcticii. Autorii sugerează că un mecanism de reparare a ADN-ului ar putea explica de ce vederea se păstrează timp de secole.
„Nu sunt mulți oameni care lucrează pe rechini, mai ales pe vederea rechinilor”, spune Emily Tom. „Putem învăța enorm despre vedere și longevitate de la specii atât de longevive precum rechinul de Groenlanda, așa că finanțarea unei astfel de cercetări este foarte importantă.”
De ce contează pentru oameni
Miza depășește curiozitatea zoologică. Dacă mecanismul care protejează retina acestor animale poate fi înțeles, el ar putea orienta cercetarea asupra degenerescenței maculare și a glaucomului, două dintre principalele cauze de pierdere a vederii la vârstă înaintată. Rămân și întrebări mai largi despre cum evoluează vederea și cum reușesc anumite țesuturi să rămână funcționale perioade extrem de lungi.
Specia are, de altfel, un ritm biologic pe măsura longevității: femelele ating maturitatea sexuală abia în jurul vârstei de 150 de ani, iar parazitul care se prinde de cornee, un copepod numit Ommatokoita elongata, este atât de frecvent încât a devenit un semn distinctiv al rechinilor din nordul Atlanticului. Skowronska-Krawczyk recunoaște că incertitudinea privind finanțarea federală a cercetării creează îngrijorare, dar rămâne încrezătoare că „vom reuși”.
Dacă te interesează subiectul longevității, am scris și despre ce au în plus oamenii care trec de 110 ani, iar despre limitele datelor biologice extreme, în articolul despre cea mai veche urmă de viață datată direct.
Sursă: ScienceDaily / University of California, Irvine.
