Noi dezvăluiri, publicate de New York Times, arată că oficialii NASA și-au supraestimat capacitatea de a reține microbii extratereștri după prima aselenizare, din 1969, din cadrul misiunii Apollo 11. A fost o inconștiență criminală care ar fi putut afecta întreaga planetă.
Într-un mic oraș din deșert, zeci de oameni neștiutori mor brusc din cauza unei molime misterioase. Agentul infecțios a venit din spațiul cosmic; nu se cunoaște niciun leac, iar guvernul american trebuie să se grăbească să îl stăpânească înainte de a distruge lumea.
Acesta este complotul romanului „The Andromeda Strain„, un roman din 1969 al autorului Michael Crichton.
Cartea a fost publicată cu doar două luni înainte ca oamenii să pună pentru prima dată piciorul pe Lună și a stârnit o panică generalizată cu privire la ceea ce ar putea aduce înapoi astronauții de pe Apollo 11.
Din fericire, NASA avea un protocol de carantină pentru misiune. Dar aceste măsuri ar fi putut fi în mare parte de fațadă, potrivit unei noi cercetări publicate în revista Isis.
Atunci când astronauții s-au întors pentru prima dată de pe Lună în 1969, oficialii NASA erau îngrijorați că ar putea duce cu ei pe Pământ niște microbi spațiali.
Nimeni nu știa cu siguranță dacă Luna adăpostea sau nu viață microscopică.
New York Times relatează că NASA a înființat o stație de carantină în Houston, cunoscută sub numele de Laboratorul de recepție lunară, pentru a contracara posibilitatea ca orice germen extraterestru care ar fi putut ajunge pe Pământ să scape.
Atunci când echipajul Apollo 11 s-a întors din misiune, a fost imediat introdus în această instalație ultramodernă, de milioane de dolari, unde a petrecut trei săptămâni.
24 de angajați ai NASA care au fost expuși la materialul lunar în timp ce îi ajutau pe astronauți să debarce au fost, de asemenea, puși în carantină, a relatat New York Times.
Un protocol de ochii lumii
Noi cercetări sugerează că eforturile de „protecție planetară” ale NASA au fost în mare parte de fațadă.
„Protocolul de carantină părea un succes doar pentru că nu era necesar”, a scris autorul studiului, Dagomar Degroot, istoric la Universitatea Georgetown.
Potrivit acestuia, NASA știa că protocolul său de carantină era probabil inadecvat.
De exemplu, nava spațială Apollo nu fusese proiectată pentru a preveni expunerea potențialilor contaminanți lunari la mediul terestru; odată ce a plonjat în Oceanul Pacific, cabina capsulei a trebuit să fie deschisă complet pentru a le permite astronauților Neil Armstrong, Buzz Aldrin și Michael Collins să iasă.
Au ajuns americanii pe Lună în 1969? E un fake news sau doar o teorie a conspirației
De asemenea, aerul din interiorul modulului a fost ventilat în atmosfera terestră la reintrarea în atmosferă, asigurându-se astfel că echipajul nu va suferi otrăvirea cu dioxid de carbon.
Dar NASA știa, de asemenea, că riscul ca astronauții de pe Apollo 11 să aducă acasă o molimă spațială era extrem de scăzut.
Într-o declarație de la acea vreme, agenția i-a liniștit pe cetățenii îngrijorați că eforturile lor „au avut ca rezultat un laborator cu capacități care nu au existat niciodată până acum”.
Dacă Apollo 11 ar fi adus înapoi microbi lunari, este greu de spus dacă aceștia ar fi reprezentat sau nu vreun risc pentru oameni.
Marea majoritate a vieții microbiene de pe Pământ este complet inofensivă pentru oameni, iar unele specii sunt chiar vitale pentru sănătatea noastră. Și, deoarece orice microbii lunari ipotetici ar fi evoluat separat de viața de pe Pământ pentru o perioadă foarte lungă de timp, este posibil ca aceștia să nu aibă nici măcar capacitatea de a interacționa cu celulele noastre.
În cele din urmă, eșecul probabil al protocolului de carantină al misiunii Apollo 11 ar putea fi o lecție valoroasă pentru viitoarele misiuni, care au ca scop returnarea de mostre (și de oameni) de pe Marte și de dincolo. Având în vedere atmosfera și geochimia sa, este mult mai probabil ca Marte să găzduiască viață microbiană decât Luna.
Steagurile SUA se dezintegrează pe Lună. Când vom mai ajunge pe satelitul natural al Pământului?