Teoria tend-and-befriend spune că, sub presiune, o parte dintre noi nu luptă și nu fuge, ci se apropie de ceilalți: are grijă de cei din jur și cere sprijin. Ideea, formulată de psihologa Shelley E. Taylor la UCLA, a fost readusă în discuție de Vice, într-un material semnat de Sammi Caramela, în care un psiholog clinician explică de ce acest tipar este o strategie sănătoasă, nu o slăbiciune.
Despre reacția „luptă sau fugi” a auzit aproape toată lumea. Conceptul a fost formulat la începutul secolului trecut de fiziologul american Walter Cannon și a devenit explicația standard pentru ce se întâmplă în corp atunci când apare o amenințare. Modelul are însă o limită: descrie doar o parte din realitate.
Ce spune, de fapt, teoria tend-and-befriend
Definiția vine chiar de la autoarea ei. „Teoria «tend and befriend» pornește de la observația că ființele umane se asociază ca răspuns la stres. În condiții de amenințare, ele își îngrijesc urmașii pentru a le asigura supraviețuirea și se aliază cu ceilalți pentru protecție și alinare comună”, a scris Shelley E. Taylor în lucrările sale, citate de Vice.
Traducerea în limbaj clinic îi aparține lui Eli Kraiem, psiholog clinician și profesor la Ferkauf Graduate School of Psychology. „Teoria sugerează că oamenii nu au întotdeauna un răspuns de tip «luptă sau fugi» la stres. În schimb, putem face față stresului având grijă de ceilalți și căutând sprijin social”, a declarat el pentru Vice.
Ideea că ne apărăm, fugim sau înghețăm este, în lectura lui Kraiem, o simplificare. Mulți oameni, iar cercetările indică o frecvență mai mare în rândul femeilor, aleg instinctiv varianta a patra: se ocupă de cineva apropiat și își caută grupul.
„Aceste comportamente pot reduce anxietatea și, în același timp, ne întăresc relațiile”, spune psihologul. „Când suntem stresați, instinctul nostru nu este întotdeauna să fugim, să înghețăm sau să luptăm. Dimpotrivă, uneori cel mai sănătos lucru este să ne îndreptăm către ceilalți pentru sprijin și conexiune, în loc să recurgem la izolare.”
De unde vine ipoteza: un laborator din Los Angeles
Modelul a fost propus în anul 2000 de Shelley E. Taylor și de echipa sa de la University of California, Los Angeles, într-un articol publicat în revista Psychological Review sub titlul Biobehavioral responses to stress in females: Tend-and-befriend, not fight-or-flight. Punctul de plecare a fost o observație incomodă: cea mai mare parte a studiilor clasice despre stres fusese realizată pe subiecți de sex masculin, iar concluziile au fost extinse automat asupra întregii populații.
Explicația biologică propusă de grupul de la UCLA implică oxitocina, hormonul asociat cu atașamentul și cu comportamentul de îngrijire, ale cărei efecte par amplificate de estrogen. Pe scurt, sub stres organismul nu produce doar adrenalină și cortizol, ci și semnale care împing spre apropiere.
Legăturile apropiate sunt, potrivit cercetărilor, unul dintre cei mai puternici factori de protecție pentru sănătatea mintală. Foto: Shixart1985, licență CC BY 2.0, via Wikimedia Commons.
Reziliența nu înseamnă să te descurci singur
Cel mai util lucru pe care îl aduce modelul este o redefinire a rezilienței. „Ne gândim adesea la reziliență ca la capacitatea de a trece singuri peste provocări. Cercetările contemporane arată însă că legăturile sociale sunt unul dintre cei mai puternici factori de protecție împotriva problemelor de sănătate mintală”, precum anxietatea, depresia și stresul cronic, explică Eli Kraiem pentru Vice.
Concluzia lui este directă: cererea de ajutor ar trebui privită ca o strategie adaptativă și ca o formă de forță, nu ca o slăbiciune. Datele din literatura de specialitate merg în aceeași direcție. O meta-analiză publicată în 2010 în PLOS Medicine, coordonată de Julianne Holt-Lunstad, a arătat că persoanele cu relații sociale solide au șanse cu aproximativ 50% mai mari de supraviețuire pe parcursul perioadei studiate, un efect comparabil cu renunțarea la fumat.
Din 2023, Organizația Mondială a Sănătății tratează izolarea socială ca pe o problemă de sănătate publică globală și a înființat o comisie dedicată conexiunii sociale, semn că subiectul a depășit zona sfaturilor de wellbeing.
Cum arată teoria tend-and-befriend în practică
Aplicarea nu presupune nimic spectaculos. Înseamnă să oferi și să accepți sprijin din partea celor apropiați atunci când ești sub presiune. „Recomand să iei legătura cu ceilalți înainte de a fi copleșit”, spune Kraiem. „Asta poate însemna un mesaj către un membru al familiei, un telefon dat unui prieten sau stabilirea unei întâlniri cu cineva în care ai încredere, în loc să cedezi tendinței de a te izola.”
Reciproca funcționează la fel de bine. Sprijinul oferit altcuiva întărește, la rândul lui, sentimentul de conexiune și de sens, iar psihologul insistă pe valoarea momentelor mărunte: o discuție cu un coleg, o masă luată în familie, participarea la o activitate de grup.
Nu contează dimensiunea rețelei. „În cele din urmă, scopul nu este să ai sute de prieteni, ci să ai câțiva oameni către care să te poți întoarce atunci când viața devine dificilă”, conchide Kraiem în discuția cu Vice.
Ce poți face concret, începând de azi
Primul pas este să identifici două sau trei persoane pe care le poți contacta fără să simți că deranjezi și să le scrii înainte să apară criza, nu după. Al doilea este să transformi contactul în rutină: o cafea săptămânală, un apel scurt la aceeași oră, o activitate comună. Al treilea este să accepți rolul de sprijin pentru altcineva, pentru că beneficiul circulă în ambele sensuri.
Merită spus și ce nu este acest model: nu înlocuiește tratamentul de specialitate. Dacă stresul devine cronic, dacă apar tulburări de somn sau simptome de anxietate persistentă, discuția cu un psiholog sau cu un medic rămâne varianta corectă.
Dacă vrei să continui pe subiect, am scris și despre obiceiul banal care protejează de stresul de la job mai bine decât sportul zilnic, despre tehnica folosită de CIA pentru decizii rapide sub presiune și despre felul în care stresul ne schimbă modul de a mânca. Un unghi util este și forma de stres generată de smartphone-uri, respectiv trucul simplu prin care poți scăpa de stres.
