Temperatura oceanelor se apropie cu pași repezi de cel mai ridicat nivel măsurat vreodată la suprafață, un prag care ar putea fi depășit chiar în săptămânile următoare. Miza nu este una statistică: apa mai caldă înseamnă recife de corali sufocate, bancuri de pește care se mută și o capacitate mai mică a oceanului de a absorbi dioxidul de carbon pe care îl emitem.
Datele publicate de Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice, parte a programului spațial al Uniunii Europene, arată că temperatura medie la suprafața mării, calculată în afara zonelor arctice și antarctice, a urcat în iulie la 20,96 °C. Este cu 0,07 °C peste recordul pentru luna iulie stabilit în 2023, iar iunie fusese deja o lună record. Practic, două luni consecutive au doborât maximele istorice pentru perioada respectivă din an.
Temperatura oceanelor, la câteva sutimi de recordul absolut
Media globală se află acum doar cu câteva sutimi de grad sub recordul absolut înregistrat în martie 2024. Fiindcă temperatura apei continuă de obicei să crească luni bune după instalarea unui episod El Niño, specialiștii consideră că depășirea acelui maxim este aproape sigură în acest an.
„Este doar o chestiune de când”, a spus Samantha Burgess, climatolog și director adjunct al Copernicus, într-un interviu acordat revistei Nature. Reacția vine în contextul în care fenomenul El Niño din Pacific dă semne că ar putea deveni cel mai puternic din seria de măsurători moderne.
Efectul se resimte însă mult dincolo de banda caldă din Pacificul tropical. Suprafețe întinse din nordul Pacificului și al Atlanticului, precum și cea mai mare parte a Mării Mediterane, sunt semnificativ mai calde decât media celor trei decenii de dinainte de 2020. Un instrument de analiză dezvoltat de organizația Climate Central arată că încălzirea provocată de activitatea umană a făcut temperaturile actuale din multe regiuni oceanice de zeci de ori mai probabile.
„Practic, peste tot pe Pământ avem temperaturi peste normal în ocean”, a explicat pentru Nature Kristina Dahl, climatolog la Climate Central, organizație non-profit din Princeton, New Jersey. Într-o altă intervenție, cercetătoarea rezuma situația și mai direct: „Pur și simplu înseamnă necazuri pentru planetă”.
De ce nimeni nu are încă o explicație completă
Valul actual vine după perioada 2023–2024, când temperaturile de la suprafața oceanului au spulberat recordurile anterioare. Și atunci a existat un episod El Niño suprapus peste încălzirea globală de fond, dar amplitudinea saltului termic i-a luat prin surprindere pe cercetători și a redeschis o discuție incomodă: este sensibilitatea climatică a planetei, adică reacția termică la emisiile de gaze cu efect de seră, mai mare decât estimează modelele actuale?
„Nu știm de ce oceanul s-a comportat diferit în ultimii patru ani”, recunoaște Samantha Burgess, citată de Nature.
Jens Terhaar, cercetător în modelare oceanică la Universitatea din Berna, observă că marja cu care sunt depășite recordurile în acest an este mai modestă decât în 2023. Chiar și așa, el consideră că datele nu trebuie minimalizate: „Ar trebui cu siguranță să tragă un semnal de alarmă”, a declarat acesta.
Ce înseamnă asta pentru absorbția de CO2
Oceanul funcționează ca cel mai mare tampon climatic al planetei: preia peste 90% din surplusul de căldură acumulat în sistemul climatic și aproximativ un sfert din dioxidul de carbon eliberat de activitățile umane. Problema este că apa caldă dizolvă mai puțin gaz, iar stratificarea termică încetinește amestecul dintre straturile de suprafață și cele de adâncime. Cu alte cuvinte, exact atunci când avem cea mai mare nevoie de acest tampon, el devine mai puțin eficient. Un studiu publicat în Nature Climate Change (Müller și colab., vol. 15, p. 978–985, 2025) este citat de Nature ca reper pentru evaluarea acestor pierderi.
Coralii, primii care plătesc nota
Cele mai vulnerabile ecosisteme rămân recifele de corali. Când temperatura apei depășește pragul obișnuit cu doar 1–2 grade timp de câteva săptămâni, coralii își elimină algele simbiotice care le dau culoarea și hrana, un proces numit albire. Dacă stresul termic persistă, coloniile mor.
„Este practic o perioadă terifiantă pentru corali și pentru ecosistemele de recif”, a spus Amy Apprill, geochimist marin la Woods Hole Oceanographic Institution din Massachusetts, în declarațiile preluate de Nature.
Contextul face avertismentul și mai serios: între 2023 și 2025, autoritățile americane pentru monitorizarea recifelor au confirmat cel de-al patrulea eveniment global de albire din istoria observațiilor, care a afectat recife de pe zeci de teritorii, de la Marea Barieră de Corali până la Caraibe. Un nou episod de stres termic, suprapus peste sisteme care abia se refac, lasă foarte puțin spațiu de recuperare.
Pescuit, valuri de căldură marină și nopți tropicale
Consecințele nu se opresc sub apă. El Niño este asociat istoric cu prăbușirea populațiilor de hamsii din apele Pacificului, în largul coastei de vest a Americii de Sud, una dintre cele mai productive zone de pescuit din lume și sursă majoră de făină de pește pentru acvacultura globală. Un sezon slab acolo se traduce, în lanț, în prețuri mai mari la hrana pentru pești și păsări de curte pe alte continente.
Valurile de căldură marină afectează și oamenii de pe uscat. O mare anormal de caldă alimentează cu umezeală și energie masele de aer de deasupra, iar rezultatul se vede mai ales noaptea, când temperaturile de pe litoral nu mai coboară suficient. Mediterana, un bazin semiînchis care se încălzește mai rapid decât media globală, este exemplul cel mai vizibil pentru Europa de Sud și de Est, inclusiv pentru sezonul estival de pe litoralul românesc.
Ce urmărim în lunile următoare
Următorul indicator important sunt buletinele lunare Copernicus, care confirmă sau infirmă doborârea recordului absolut din martie 2024, dar și hărțile de stres termic pentru recife publicate de agențiile de monitorizare. În paralel, evoluția indicelui El Niño va arăta dacă episodul actual chiar depășește ca intensitate evenimentele din 1997–1998 și 2015–2016.
Pe termen mai lung, întrebarea rămâne cea formulată de Burgess: de ce oceanul se comportă, de patru ani încoace, altfel decât se așteptau modelele. Răspunsul la această întrebare va decide cât de bune sunt prognozele climatice pe care se bazează politici publice, agricultura și infrastructura de pe litoral.
Datele și declarațiile citate provin din materialul publicat de revista Nature, respectiv din buletinele lunare ale Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice.
Pe aceeași temă, poți citi și analiza noastră despre anul 2026 și recordul de temperatură la nivel global, materialul despre incendiile record din Europa și continentul care se încălzește de două ori mai repede, precum și discuția despre propunerile de a „diminua” Soarele pentru a tempera efectele El Niño.
