Ideea de a mânca insecte încă produce, în majoritatea societăților occidentale, o reacție instinctivă de respingere. Și totuși, un studiu recent realizat în Portugalia arată că, odată trecută bariera psihologică inițială, oamenii ar putea prefera, de fapt, gustul unui baton proteic din insecte în detrimentul unui baton clasic de cereale. Cercetarea, publicată în Journal of Neuroscience, Psychology, and Economics, aduce date concrete despre ceea ce se întâmplă, la nivel fiziologic, în creierul și inima unei persoane care gustă insecte pentru prima dată.
De ce contează acest studiu pentru viitorul alimentației?
Cercetătorii au pornit de la o problemă globală bine cunoscută: cum hrănim o populație tot mai numeroasă, fără a distruge resursele planetei. Până în 2050, populația globală este estimată să ajungă la 9,7 miliarde de oameni, în timp ce cererea de alimente este așteptată să crească cu 70%. Sursele tradiționale de proteine — carne, pește, lactate — pun o presiune uriașă pe terenuri, apă și emisii de gaze cu efect de seră.
Insectele sunt, de multă vreme, propuse ca soluție alternativă. Comparativ cu creșterea vitelor, insectele emit relativ puține gaze cu efect de seră și amoniac, și necesită semnificativ mai puțin teren și apă. În prezent, în 113 țări, consumul de insecte este o practică obișnuită, fiind identificate aproximativ 2.000 de specii comestibile — gândaci, omizi, albine, viespi, furnici, lăcuste, greieri și cicade. Problema rămâne, însă, acceptarea culturală în Occident, unde entomofagia — termenul științific pentru consumul de insecte — este aproape complet absentă din alimentația cotidiană.
Cum a fost organizat experimentul?
Echipa de cercetare, coordonată de la Universitatea Beira Interior din Portugalia, a recrutat 38 de adulți cu vârste între 18 și 55 de ani. Niciunul dintre participanți nu gustase vreodată produse pe bază de insecte. Primul pas a constat într-un chestionar despre cunoștințele și percepțiile lor legate de alimentele din insecte.
Apoi a urmat partea experimentală. Cercetătorii au măsurat ritmul cardiac și activitatea cerebrală a participanților, folosind electrocardiografie (ECG) și electroencefalografie (EEG), în timp ce aceștia gustau, pe rând, un baton proteic din insecte și un baton clasic de cereale. Pentru a izola factorul psihologic de cel pur fiziologic, unora dintre participanți li s-a spus corect ce baton gustau, în timp ce altora li s-a spus că batonul din insecte este, de fapt, unul de cereale.
Ipoteza inițială a echipei era simplă: participanții cu puține cunoștințe despre alimentele din insecte ar trebui să aibă o reacție fiziologică mai puternică, asociată cu disconfort, și să prefere batonul de cereale.
Ce a arătat, de fapt, reacția corpului?
Realitatea măsurată de aparate a contrazis așteptările cercetătorilor. Datele de ritm cardiac și activitate cerebrală au arătat că participanții deveneau mai atenți și mai implicați pe măsură ce mâncau batonul proteic din insecte. Activitatea cardiacă a crescut, de asemenea, în timpul degustării — semn, potrivit echipei, al unei stări crescute de activare și concentrare.
Cel mai interesant aspect: această dinamică a apărut și la participanții care nu știau că mănâncă insecte, ceea ce indică faptul că reacția fiziologică nu era determinată doar de presupunerile mentale legate de consumul de insecte, ci de altceva, posibil legat de compoziția sau textura efectivă a produsului.
De ce au preferat oamenii, totuși, batonul din insecte?
Cel mai surprinzător rezultat a venit, însă, la finalul experimentului. Când au fost întrebați direct care produs le-a plăcut mai mult, participanții au ales, în mare parte, batonul proteic din insecte — în ciuda faptului că, înainte de a-l gusta, mulți dintre ei își exprimaseră îndoieli sau chiar surprindere la simpla idee de a mânca insecte.
Andreia Ferreira, autoarea principală a studiului și doctorandă la Universitatea Beira Interior, a comentat rezultatele într-o declarație publicată pe platforma EurekAlert.
„Rezultatele au fost foarte surprinzătoare”, a declarat ea. „A fost, într-adevăr, un rezultat neașteptat, pentru că literatura de specialitate ne spunea că, de obicei, consumatorii resping aceste alimente noi. Rezultatele arată relevanța experimentelor de degustare în promovarea acestei alternative.”
Echipa de cercetare a subliniat, în lucrarea publicată, miza mai amplă a studiului. „Alimentele pe bază de insecte reprezintă o soluție potențială pentru cererea globală tot mai mare de hrană, dar se confruntă, în unele regiuni, cu provocări legate de acceptarea de către consumatori”, au scris cercetătorii.
Scopul articolului, au precizat aceștia, a fost „să înțeleagă reacțiile fiziologice la un baton din insecte, pentru a evalua potențialul său de acceptare, contribuind astfel la căutarea unor surse alimentare sustenabile”.
Ce limite are acest studiu?
Cercetătorii admit, în mod onest, că eșantionul de 38 de participanți este relativ mic, iar acest lucru, alături de alte limitări metodologice, impune prudență în interpretarea rezultatelor. Sunt necesare, potrivit echipei, studii suplimentare pentru a confirma aceste concluzii la scară mai mare.
Concluzia generală rămâne, totuși, relevantă pentru industria alimentară: oamenii își pot schimba părerea despre alimentele necunoscute, odată ce le gustă efectiv — confirmând, practic, principiul popular conform căruia nu poți judeca ceva fără să-l încerci.
Insectele, o resursă subexploatată la nivel global
Deși în Occident ideea rămâne, în mare parte, exotică, la nivel global lucrurile stau diferit. Mai mult de 2.200 de specii de insecte comestibile sunt recunoscute astăzi, servind drept sursă alimentară obișnuită pentru aproximativ două miliarde de oameni la nivel mondial. Practica are, de altfel, rădăcini istorice adânci, datând încă din secolul al VIII-lea î.Hr.
Din punct de vedere nutrițional, insectele nu sunt cu nimic mai prejos decât sursele tradiționale de proteină animală. Insecte comestibile precum lăcustele, greierii și viermii de făină sunt bogate în proteine și conțin surse semnificativ mai mari de minerale precum fier, zinc, cupru și magneziu, comparativ cu carnea de vită.
Cazul Madagascarului
Cazul Madagascarului ilustrează potențialul practic al acestei abordări. Acolo, consumul de insecte oferă securitate alimentară comunităților locale, contribuind totodată la protejarea unei specii pe cale de dispariție — lemurii. Două treimi din populația țării consumă deja insecte, dar mulți oameni vânează în continuare lemuri din cauza opțiunilor limitate de proteine. Cu peste 90% din populație trăind sub pragul internațional al sărăciei, soluția identificată a fost creșterea de greieri.
Pe măsură ce tot mai multe studii — precum cel realizat în Portugalia — arată că bariera reală nu este gustul, ci percepția, industria alimentară occidentală ar putea găsi, în sfârșit, argumentele necesare pentru a readuce insectele pe rafturile magazinelor de proteine alternative.
