NASA se află la o răscruce istorică. Programul Artemis III promite să readucă oamenii pe Lună și să pună bazele explorării planetei Marte. Totuși, ambițiile uriașe vin cu riscuri pe măsură. Un nou raport critic emis de Grupul Consultativ pentru Siguranța Aerospațială (ASAP) al agenției americane trage un semnal de alarmă. Specialiștii avertizează că misiunea Artemis III, planificată să aselenizeze la Polul Sud lunar, este mult prea periculoasă în actualul format.
Artemis III. Prea multe premiere periculoase într-o singură misiune spațială
Obiectivul principal al misiunii Artemis III este trimiterea unui echipaj uman la Polul Sud al Lunii. Această regiune este râvnită la nivel global datorită rezervelor de gheață care ar putea susține baze viitoare. Pentru a ajunge acolo, NASA se bazează pe sistemul Human Landing System (HLS). Acesta este un vehicul derivat din uriașa rachetă Starship a companiei SpaceX. Problema majoră este că acest modul nu a atins încă orbita pământului. Evident, nu a zburat niciodată în apropierea Lunii.
Raportul ASAP a clasificat oficial această misiune drept una cu „risc ridicat”. Motivul principal constă în numărul uriaș de premiere tehnologice. Echipajul va folosi pentru prima dată modulul HLS construit de compania lui Elon Musk. În plus, nava va necesita multiple realimentări cu combustibil direct în spațiu. Experții estimează că vor fi necesare nu mai puțin de 15 astfel de manevre complexe înainte de a porni spre Lună.
Este modelul programului Apollo soluția pentru salvarea Artemis?
Grupul consultativ propune o abordare mai prudentă. Experții cer NASA să renunțe la dorința de a face totul dintr-o singură mișcare. Ei sugerează o metodă pas cu pas, similară cu strategia de succes a programului istoric Apollo din anii ’60 și ’70. Atunci, prima misiune cu echipaj a fost lansată doar pe orbita Pământului cu Apollo 7. A urmat un zbor în jurul Lunii cu Apollo 8. Modulul lunar a fost testat pe orbita terestră în misiunea Apollo 9, iar Apollo 10 a simulat totul până la faza de coborâre. Abia Apollo 11 a realizat istorica aselenizare. Fiecare misiune a depins strict de succesul celei anterioare.
Lipsa acută de personal și bugete insuficiente
Deși logică din punct de vedere tehnic, abordarea treptată se lovește de realitatea dură a resurselor. Raportul ASAP scoate la iveală provocări interne masive pentru NASA. În epoca de aur a zborurilor lunare Apollo, agenția avea peste 35.000 de angajați cu normă întreagă. Astăzi, numărul acestora scade dramatic. În anul 2025, personalul abia se apropia de 15.000 de oameni.
Nici bugetul actual nu se compară cu fondurile uriașe din timpul Războiului Rece. Astfel, dorința agenției de a concentra cât mai multe obiective în mai puține misiuni devine de înțeles din punct de vedere financiar, chiar dacă riscurile sunt enorme. Există o presiune politică uriașă pentru o aselenizare rapidă. Totuși, realitățile tehnice nu pot fi ignorate.
Conform documentului oficial, specialiștii subliniază clar această necesitate. „Reechilibrarea obiectivelor este, așadar, esențială pentru îndeplinirea în siguranță a obiectivului național – întoarcerea Statelor Unite pe Lună”, precizează autorii raportului.
Pe lângă problema misiunii lunare, documentul amplu critică și alte aspecte vulnerabile ale programului spațial american. Sunt menționate fiasco-ul recent cu navele Starliner produse de Boeing și starea de degradare a Stației Spațiale Internaționale. De asemenea, raportul atrage atenția asupra costumelor spațiale învechite pe care astronauții sunt nevoiți să le folosească în timpul ieșirilor extravehiculare. Presiunea crește pe umerii NASA pentru a-și regândi întreaga strategie înainte de a risca vieți omenești.
