Uzurpatorul Regalianus a domnit doar câteva luni, în jurul anului 260, peste o parte a provinciilor dunărene ale Imperiului Roman. Faima lui în România vine dintr-o singură frază antică, potrivit căreia ar fi fost dac și rudă cu Decebal, iar istoricii de azi au motive serioase să o pună la îndoială.
Afirmația apare în Historia Augusta, o culegere de biografii imperiale considerată astăzi opera unui singur autor anonim de la sfârșitul secolului al IV-lea, cunoscut pentru amestecul de informații reale și invenții. Autorul însuși prezintă înrudirea cu Decebal cu rezervă, ca pe un zvon.
Ce știm sigur vine din alt tip de sursă: monedele. Iar una dintre cele mai recente analize ale lor aparține unui cercetător de la Cluj.
Anarhia militară, contextul în care apare uzurpatorul Regalianus
Secolul al III-lea a fost cea mai instabilă perioadă din istoria imperiului. După asasinarea lui Alexandru Sever, în 235, armatele de pe frontiere au proclamat și au înlăturat pe rând zeci de împărați, iar puterea s-a mutat de la Senat spre comandanții militari.
În anii 250–260, presiunea era maximă. Împăratul Valerian a fost capturat de perși, iar fiul lui, Gallienus, a rămas să apere singur un imperiu atacat pe mai multe fronturi. În provinciile dunărene, un comandant pe nume Ingenuus a încercat să preia puterea și a fost înfrânt, lăsând în urmă un gol pe care l-a ocupat Regalianus.
Ce spune Historia Augusta despre originea dacică
Potrivit Historia Augusta, Regalianus comanda trupele din Illyricum și se remarcase în luptele împotriva sarmaților. A fost proclamat împărat de soldați, cu sprijinul moesienilor, care se temeau de răzbunarea lui Gallienus după revolta lui Ingenuus.
Textul adaugă o anecdotă despre originea proclamării. La o cină, un învățător ar fi declinat în glumă numele comandantului după regulile gramaticii latine, „Rex, regis, regi, Regalianus”, iar soldații ar fi luat jocul de cuvinte în serios și l-ar fi aclamat împărat a doua zi dimineață.
„Era, pe deasupra, dac de neam și, după cum se spunea, rudă chiar cu Decebal”, notează aceeași sursă, în traducerea standard a lui David Magie din 1932. Formularea „după cum se spunea” e importantă: autorul antic transmite un zvon, nu un fapt verificat de el.
Ce arată monedele de la Carnuntum
Spre deosebire de mulți uzurpatori ai epocii, Regalianus a bătut monedă, atât cu propriul chip, cât și cu al soției sale, Sulpicia Dryantilla, căreia i-a acordat titlul de Augusta. Toate piesele cunoscute sunt bătute peste monede mai vechi, inclusiv din vremea lui Septimius Severus, semn al unei emisiuni făcute în grabă, cu metal refolosit.
Centrul puterii lui a fost Carnuntum, castru și oraș important de pe Dunăre, între Viena și Bratislava de azi. Istoricul William Leadbetter, de la Edith Cowan University, datează uzurparea în 260 și arată că Regalianus nu a fost învins de Gallienus, ci de o combinație între propriii oameni și roxolani, după ce luptase cu sarmații. Paradoxal, revolta l-a ajutat indirect pe Gallienus, care a avut răgazul să respingă invazia alamanilor în Italia.
Legătura cu cercetarea din România
Cea mai detaliată analiză recentă a monedelor lui Regalianus a fost publicată de Cristian Găzdac, de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, în Journal of Ancient History and Archaeology, în 2015. Studiul pornește de la 129 de piese cunoscute până atunci, 60 cu numele lui Regalianus și 69 cu al Dryantillei.
La acestea se adaugă trei antoniniani noi, descoperiți la Carnuntum, în zona amfiteatrului și în cartierul civil. Pe baza frecvenței descoperirilor și a unei monede deteriorate care nu circulase niciodată, Găzdac susține că atelierul monetar s-a aflat chiar la Carnuntum. Studiul datează domnia în 259/260 și o descrie ca durând doar câteva luni.
Numismatica nu poate confirma sau infirma originea dacică, dar oferă singurele date materiale despre un personaj cunoscut altfel aproape numai din anecdote. E același tip de reevaluare prin obiecte pe care l-am văzut și în cazul vasului cu inscripția „Decebalus per Scorilo”, citită greșit timp de 70 de ani.
Dac sau aristocrat roman: ce susțin istoricii
Majoritatea specialiștilor privesc cu rezerve varianta dacică. Leadbetter consideră că Regalianus provenea cel mai probabil dintr-o familie de rang senatorial din regiune, argumentând inclusiv prin căsătoria cu Dryantilla, membră a unei familii senatoriale de prestigiu. Istoricul T. D. Barnes a propus o legătură cu consulul C. Cassius Regalianus.
Există și cercetători care nu exclud originea dacică, pe motiv că afirmația nu poate fi respinsă fără dovezi contrare. Ce e sigur este că, la un secol și jumătate după cucerirea Daciei, ideea unui împărat descendent din Decebal era atractivă pentru un autor care scria despre tirani și uzurpatori.
Pentru context, povestea dacilor în Roma continuă cu statuia uriașă a nobilului dac de la Vatican și cu recuperarea coifului de la Coțofenești. Următorul pas concret ține tot de arheologie: fiecare nouă monedă găsită la Carnuntum rafinează harta emisiunii, iar descoperirile sunt urmărite în secțiunea despre daci.
