Vitamina D revine în atenția cercetătorilor care studiază creierul îmbătrânit. Un studiu publicat în revista Sleep Medicine a găsit o legătură între administrarea zilnică a unui supliment cu vitamina D și scoruri semnificativ mai bune la testele cognitive, la persoane care aveau deja două semne de demență incipientă: declin cognitiv ușor și tulburări de somn.
Pentru familiile care trăiesc lângă un bolnav de Alzheimer, fiecare veste despre eșecul unui medicament experimental cântărește greu. Tocmai de aceea rezultatele acestui studiu au atras atenția: vorbim despre o pastilă ieftină, disponibilă în orice farmacie. Autorii avertizează însă, chiar de la început, că este un studiu mic și observațional, care nu demonstrează că vitamina D îmbunătățește performanța cognitivă.
Ce au măsurat cercetătorii
Echipa coordonată de Victoria Pak, specialistă în somn la Universitatea Emory din Atlanta, a evaluat 54 de adulți cu vârsta de 50 de ani sau peste. Toți aveau diagnostic confirmat sau suspiciune de declin cognitiv ușor, cunoscut în literatura medicală drept MCI, și prezentau semne de somn perturbat.
Funcția cognitivă a fost măsurată cu testul Montreal Cognitive Assessment, pe scurt MoCA, iar calitatea somnului a fost evaluată cu două instrumente separate: indicele Pittsburgh de calitate a somnului și scala de somnolență Epworth. Participanții au raportat, în paralel, dozele de vitamina D pe care le luau.
Diferența de 3,78 puncte
După ajustarea rezultatelor pentru factori care ar putea distorsiona concluzia, adică vârstă, sex, indice de masă corporală, tipul de vitamina D administrat și nivelul de educație, a apărut o diferență clară. Participanții care luau zilnic 5.000 UI sau mai mult au obținut scoruri cu aproximativ 13 la sută mai mari la MoCA, adică un plus de 3,78 puncte, comparativ cu cei care nu luau niciun supliment.
Persoanele care foloseau doze mai mici au avut și ele rezultate nominal mai bune, dar diferența nu a atins semnificația statistică. Asocierea pentru dozele de peste 5.000 UI s-a menținut indiferent dacă participanții luau vitamina D2 sau vitamina D3.
Atenție: 5.000 UI de vitamina D depășesc limita recomandată
Aici apare avertismentul esențial. Doza de 5.000 UI se află peste aportul zilnic maxim sugerat pentru vitamina D, fixat la 4.000 UI, valoare considerată în general limita superioară sigură pentru a evita hipercalcemia, adică excesul de calciu în sânge.
Cu alte cuvinte, rezultatul studiului nu este o recomandare de dozaj și nu trebuie tratat ca atare, chiar dacă unele cercetări încep să arate că dozele între 4.000 și 6.000 UI ar putea oferi o protecție mai bună împotriva anumitor probleme de sănătate. Orice schimbare de doză ar trebui discutată cu medicul de familie, mai ales în cazul persoanelor care iau deja alte tratamente.
De ce contează totuși rezultatul
Autorii insistă pe momentul intervenției. „Aceasta ar putea reprezenta o fereastră critică pentru intervenție, când schimbările cognitive încep să apară, dar oportunitățile de a susține sănătatea creierului încă există”, a declarat Victoria Pak, potrivit publicației ScienceAlert.
Cercetătoarea adaugă un argument de sănătate publică: „Identificarea factorilor accesibili și modificabili, precum administrarea de suplimente cu vitamina D, în stadiile timpurii ale declinului cognitiv ar putea deveni tot mai importantă, mai ales pe măsură ce ratele bolii Alzheimer continuă să crească.”
Ce nu știm încă
Concluzia rămâne preliminară. Un eșantion de 54 de persoane este mic, iar designul observațional nu poate separa cauza de efect: este posibil ca oamenii care iau suplimente să aibă și alte obiceiuri favorabile sănătății. Autorii cer explicit studii pe grupuri mai mari.
Contextul mai larg este însă favorabil ipotezei. Vitamina D a fost asociată în cercetări anterioare cu efecte asupra îmbătrânirii, a sănătății cardiovasculare și a depresiei, iar deficitul ei apare frecvent în populația europeană, mai ales în lunile reci. Am scris anterior despre legătura dintre deficitul de vitamina D, grăsimea abdominală și riscul de deces după 50 de ani, iar despre relația dintre odihnă și neurodegenerare am detaliat în articolul despre gena care explică de ce unele creiere suferă mai mult din lipsa somnului.
Studiul a fost publicat în revista Sleep Medicine. Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical.
