Fiecare dintre cele două probleme este, separat, un factor de risc cunoscut. Împreună, însă, grăsimea abdominală și nivelul scăzut de vitamina D par să se potențeze reciproc într-un mod care schimbă complet magnitudinea pericolului: riscul de deces al adulților trecuți de 50 de ani crește cu 123%, adică se dublează, față de cel al persoanelor care nu au niciuna dintre cele două condiții.
Șase ani de urmărire, 5.520 de participanți
Cercetarea a fost coordonată de Universitatea Federală din São Carlos (UFSCar), în Brazilia, în colaborare cu University College London, și finanțată de FAPESP, fundația de cercetare a statului São Paulo. Autorii au urmărit timp de șase ani 5.520 de persoane cu vârsta de 50 de ani sau peste, toate înscrise în English Longitudinal Study of Ageing (ELSA), unul dintre cele mai mari studii longitudinale despre îmbătrânire din lume. Rezultatele au fost publicate în revista Diabetes, Obesity and Metabolism.
Definițiile folosite sunt cele standard din literatura medicală. Deficitul de vitamina D a fost stabilit la valori sub 30 nmol/l, iar obezitatea abdominală la o circumferință a taliei mai mare de 102 centimetri la bărbați și de 88 de centimetri la femei.
Luate separat, cele două condiții nu cântăresc la fel. Obezitatea abdominală de sine stătătoare a fost asociată cu un risc de deces mai mare cu 47%, în timp ce deficitul de vitamina D singur a urcat riscul cu până la 91%. Combinația celor două a dus însă la o creștere de peste două ori.
De ce se amplifică reciproc
Tiago Silva Alexandre, profesor la Departamentul de Gerontologie al UFSCar și coordonatorul studiului, explică logica biologică a asocierii.
„Obezitatea abdominală este un factor de risc bine cunoscut, pentru că este asociată cu inflamația și cu probleme metabolice. Vitamina D, pe de altă parte, este un hormon care acționează asupra mai multor organe, iar deficitul ei afectează numeroase funcții ale organismului. Când cele două condiții apar împreună, una amplifică efectele celeilalte, crescând și mai mult riscul de deces.”
Tiago Silva Alexandre, profesor de gerontologie la UFSCar
Publicitate
Mecanismul central este unul de sechestrare. Țesutul adipos abdominal poate captura vitamina D care circulă în organism și o poate depozita în adipocite, celulele grase, în loc să o lase disponibilă în sânge.
„Asta înseamnă că, deși organismul poate avea vitamina stocată în grăsime, ea nu este liber disponibilă în sânge pentru a-și îndeplini funcțiile vitale în alte organe și sisteme.”
Tiago Silva Alexandre
La aceasta se adaugă un al doilea nivel de problemă: persoanele cu obezitate au o expresie mai redusă a enzimelor implicate în metabolizarea vitaminei D, ceea ce limitează suplimentar cantitatea utilizabilă.
„Obezitatea abdominală reduce vitamina D circulantă, iar acest deficit afectează sistemul imunitar, agravând inflamația cronică provocată de excesul de grăsime și crescând drastic riscul de mortalitate.”
Tiago Silva Alexandre, declarație pentru Agência FAPESP
Inflamația cronică a vârstei a treia
Combinația pare să conteze mai mult după 50 de ani, pentru un motiv specific: îmbătrânirea vine la pachet cu o inflamație cronică de intensitate joasă, fenomen descris în literatura medicală ca „inflammaging”.
„În condiții normale, vitamina D acționează ca un regulator al sistemului imunitar, împiedicând inflamația să scape de sub control. Când nivelurile de vitamina D sunt scăzute și există un exces de grăsime abdominală, se dezvoltă un mediu sistemic nefavorabil, care accelerează bolile cardiovasculare și metabolice, precum și pierderea de masă musculară.”
PublicitateTiago Silva Alexandre
Efectul în cascadă al deficitului de vitamina D
Noile rezultate se adaugă unei serii de cercetări ale aceluiași grup despre rolul vitaminei D în procesul de îmbătrânire.
„În studii anterioare am identificat un efect în cascadă. Deficitul de vitamina D duce la pierderea forței, care are ca rezultat reducerea vitezei de mers, ceea ce provoacă pierderea independenței și o dependență mai mare în activitățile zilnice.”
Tiago Silva Alexandre
Într-o cercetare separată, aceeași echipă a constatat că deficitul de vitamina D crește riscul de declin cognitiv.
„Vitamina D este un hormon cu funcții variate. Are un rol în reglarea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac, a sistemului nervos central, a sistemului imunitar și a sistemului endocrin. Prin urmare, când nivelurile sale sunt scăzute, mai multe funcții esențiale ale organismului sunt compromise.”
Tiago Silva Alexandre
Ce înseamnă cifrele în context
Pragul de 30 nmol/l folosit în studiu corespunde la aproximativ 12 ng/ml, valoarea sub care majoritatea ghidurilor internaționale vorbesc despre deficit propriu-zis, în timp ce intervalul 30-50 nmol/l este considerat insuficiență. Un studiu european de referință a estimat că aproximativ 13% din populația continentului se află sub pragul de 30 nmol/l, cu vârfuri în lunile de iarnă.
La latitudinea României, între aproximativ 43 și 48 de grade nord, sinteza cutanată de vitamina D este practic nulă din octombrie până în martie, pentru că radiația ultravioletă B nu are unghiul necesar. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a stabilit un aport adecvat de 15 micrograme, adică 600 de unități internaționale pe zi, pentru adulți. Cât despre circumferința taliei, pragurile de 102 și 88 de centimetri provin din criteriile Organizației Mondiale a Sănătății și din ghidul american NCEP ATP III, folosite și pentru diagnosticul sindromului metabolic.
Studiul este observațional, ceea ce înseamnă că descrie o asociere, nu o relație de cauzalitate demonstrată, și nu susține automat că suplimentarea cu vitamina D reduce mortalitatea. Concluzia practică pe care o formulează autorii rămâne totuși simplă.
„Din acest motiv, monitorizarea nivelurilor de vitamina D și tratarea excesului de grăsime abdominală sunt măsuri esențiale pentru prevenirea decesului prematur, mai ales după 50 de ani.”
Tiago Silva Alexandre
Pe teme apropiate am scris despre studiul care leagă vitamina D de longevitate, despre cum influențează vitamina D ritmul îmbătrânirii și despre antrenamentul pe intervale care reduce grăsimea abdominală.
Surse: studiul publicat în Diabetes, Obesity and Metabolism (DOI 10.1111/dom.70839) și comunicatul preluat de ScienceDaily de la FAPESP.
