În 2003, într-un perete al Mănăstirii Sakya din Tibet a fost descoperită o bibliotecă uriașă, cu 84.000 de pergamente. Se crede că acestea au fost păstrate în starea lor originală timp de sute de ani și se anticipează că ar putea conține scripturi budiste, pe lângă lucrări de literatură, istorie, astronomie și matematică.
Biblioteca Mănăstirii Sakya a fost descoperită în sudul Tibetului, ascunsă într-un zid de aproape 60 de metri lungime și 10 metri înălțime.
Biblioteca antică este situată în sudul Tibetului, a fost construită în secolul al XIII-lea d.Hr. și este considerată a fi una dintre cele mai mari colecții de manuscrise tibetane și indiene în cărți tipărite în bloc, conținând istoria umanității.
Se crede că aruncă o nouă lumină asupra miilor de ani de istorie a omenirii.
Misterul discurilor de jad descoperite în China. Cheia spre Lumea de Apoi?
Povestea Palden Sakya
Mănăstirea Palden Sakya a fost înființată în anul 1073 în districtul Tsang din Tibetul Central de către Konchog Gyalpo (1034 -1102), care era membru al familiei Kon (‘Khon).
Numele mănăstirii și, prin extensie, tradiția pe care acesta a stabilit-o, a fost preluat de la nuanța solului care se găsea în locul în care se afla. Numele „Sakya” se traduce direct prin „pământ cenușiu”.
În timpul Revoluției Culturale chineze, Mănăstirea Sakya a suferit pagube relativ minime și, prin urmare, biblioteca sa mare a fost una dintre puținele norocoase care au reușit să supraviețuiască distrugerii.
Cu toate acestea, a existat o reducere semnificativă a timpului petrecut studiind și practicând în mănăstire. La Colegiul Sakya situat în Rajpur, Himachal Pradesh, India, tradițiile care au fost începute la Mănăstirea Sakya au fost păstrate în viață.
Sala principală Lhakhang Chenmo (fondată în 1268) este o structură impresionantă, cu ziduri înalte de 16 metri, fiind singura clădire veche care nu a fost distrusă în timpul Revoluției Culturale.
Ziduri groase (3,5 metri grosime) susțin clădirea, împreună cu piloni sacri uriași. De-a lungul pereților sălii se află o statuie mare de Buddha. Aceste statui conțin relicve ale abților Sakya.
Buddha din centru conține relicvele fondatorului mănăstirii.
Din sala de adunare se poate accesa biblioteca Sakya. În sala principală de adunare există 40 de piloni, dintre care patru au un diametru de peste un metru. Fiecare dintre acești 4 stâlpi are un nume propriu, corespunzător istoriei sale: stâlpul galben, stâlpul tigrului, stâlpul yakului sălbatic și stâlpul negru care picură sânge.
Mănăstirea Sakya, un fel de Babilon asiatic
Poporul tibetan și oficialii chinezi au fiecare propria interpretare a rolului semnificativ pe care Mănăstirea Sakya l-a jucat în istorie.
Profesorilor Sakya din secolul al XIII-lea li se atribuie meritul de a fi adus budismul la khanii mongoli și de a fi stabilit relația „preot-patron” care există și astăzi.
Lama tibetani au adus budismul liderilor mongoli în schimbul predării religiei. Guvernul chinez susține că această relație a stabilit suveranitatea chineză asupra teritoriului tibetan. Cu toate acestea, mulți tibetani susțin că înțelegerea a fost una de avantaj reciproc, nu de subordonare administrativă a tibetanilor față de China.
Pe lângă operele de literatură, aceste pergamente antice tibetane includ diverse subiecte precum istorie, filozofie, astronomie, matematică și artă.
Ele au fost inscripționate în caractere de aur și păstrate într-un număr mare de volume. În marginile paginilor din fiecare volum se pot găsi ilustrații, iar ilustrațiile celor o mie de Buddha se găsesc în primele patru volume.
Se crede că aceste volume, care sunt legate în fier, au fost păstrate în starea lor originală timp de sute de ani.
Există o credință larg răspândită conform căreia biblioteca de la Mănăstirea Sakya este identică cu Biblioteca Apostolică ce poate fi găsită la Vatican, precum și cu buncărele subterane cu o mulțime de opere de artă.
O astfel de arhivă uluitoare de tomuri, împreună cu o colecție colosală de artefacte, a făcut ca mănăstirea să fie supranumită „a doua Dunhuang”, cu referire la orașul din nord-vest.
,,În Biblioteca antică din Tibet sunt păstrate multe volume scrise cu litere de aur; paginile au o lungime de doi metri și o lățime de 18 centimetri.
Pe marginea fiecărei pagini sunt miniaturi, iar primele patru volume au în ele imagini ale celor o mie de Buddha. Aceste cărți sunt legate în fier. Ele au fost pregătite la ordinul împăratului Kublai Khan și au fost oferite lama Phagpa cu ocazia celei de-a doua vizite a acestuia la Beijing”, afimă cercetătorul de limbă tibetană Das Sharat Chandra.
Misterul ,,anilor pierduți’’ ai lui Iisus Christos. A fost în Japonia, India și Tibet?
Cum pot fi citite cărțile tibetane
Era digitală a aruncat un colac de salvare pentru obiectele neprețuite ale mănăstirii Sakya.
Un proiect de arhivare este în curs de desfășurare din 2015, examinând 26 de tipuri de artefacte antice, inclusiv fresce, articole din porțelan și instrumente.
Înregistrarea digitală a detaliilor acestora le oferă o nouă șansă de viață în secolul XXI.
În 2009, în Himalaya indiană, cei mai proeminenți traducători, savanți budiști, profesori și voluntari din lume s-au reunit timp de câteva zile, împărtășind decenii de cercetări pentru a ajunge la concluzia că doar 5% din învățăturile lui Buddha au fost traduse vreodată într-o limbă vorbită astăzi.
Iar peste 50 de ani, s-ar putea să rămână doar o mână de oameni capabili să înțeleagă aceste limbi străvechi.
Povestea lui Isus din Biblie, inspirată dintr-o poveste mult mai veche? Legenda Kemet-ului
