Cercetătorii de la Universitatea din Oregon au realizat un studiu științific care demonstrează modul în care putem face cafeaua să aibă un gust mai bun. În esență, gustul are legătură cu modul în care este preparată cafeaua și mai ales cu umiditatea boabelor.
„Umiditatea, fie că este vorba de umiditatea reziduală din interiorul cafelei prăjite sau de umiditatea externă adăugată în timpul măcinării, este cea care dictează nivelul de electricitate care se formează în timpul măcinării”, spune Christopher Hendon, chimist de materiale la Universitatea din Oregon. Ce înseamnă asta?
Hendon, care a arătat anterior cum înghețarea boabelor de cafea îmbunătățește aroma, a colaborat cu fostul vulcanolog al Universității din Oregon, Joshua Méndez Harper (în prezent la Universitatea de Stat din Portland), pentru a investiga ce tipuri de cafea tind să se aglomereze și de ce, precum și cum influențează acest lucru prepararea cafelei.
Harper, Hendon și colegii lor au comparat o grămadă de boabe de cafea provenite din comerț și prăjite în laborator, care variau în ceea ce privește originea lor, timpul de prăjire și conținutul de umiditate.
Ei au măsurat electricitatea statică din fiecare lot după măcinare, precum și dimensiunea particulelor de cafea proaspăt măcinată și aroma preparatului final.
Ce se întâmplă dacă pui zațul de cafea în prăjituri
Publicitate
Măcinatul, o adevărată știință
Măcinarea boabelor întregi de cafea în particule fine creează multă frecare, deoarece particulele se freacă unele de altele și se fracturează.
Acest lucru generează electricitate statică – o separare a particulelor încărcate – cam la fel cum particulele de praf din timpul furtunii se freacă între ele și se descarcă pentru a produce fulgere.
Prin măcinarea de două ori a boabelor de cafea, cercetătorii au arătat că cea mai mare parte a electricității statice din cafeaua măcinată provine din fracturarea boabelor și mai puțin din frecarea dintre ele.
În ceea ce privește tipurile de boabe care tind să se aglomereze atunci când sunt măcinate, boabele mai uscate și mai închise la culoare folosite în experimentele echipei au produs mai multe sarcini electrostatice decât cele mai ușoare, cu un raport sarcină/masă similar cu cel al particulelor din penajele vulcanice și norii de tunet.
Cercetătorii bănuiesc că acest lucru se poate datora faptului că boabele mai închise la culoare sunt mai fragile decât boabele prăjite ușor, care își păstrează umiditatea.
Comparând boabele măcinate cu și fără un strop de apă suplimentară, Harper și colegii săi au arătat, de asemenea, că adăugarea de apă înainte de măcinare a dus la un timp mai lung de extracție a espresso-ului și la o cafea mai tare.
Apa a pătruns prin zațul de cafea umezit și a extras mai multă aromă din boabele mai puțin aglomerate.
Cafeaua ne poate salva, cu adevărat, de oboseală? Un studiu științific
Soluția pentru o cafea mai bună
Potrivit revistei de specialitate Matter, Hendon recomandă adăugarea a aproximativ 20 de microlitri de apă pe gram de cafea, sau aproximativ o jumătate de mililitru pentru o doză tipică de espresso, pentru a îmbunătăți consistența și aroma acesteia.
Deși sunt necesare experimente suplimentare pentru a testa diferite tipuri de măcinare și metode de preparare, cercetătorii concluzionează că „câțiva simpli stropi de apă au rezolvat problemele de aglomerare, canalizare și extracții slabe, ajutând în același timp la obținerea celui mai gustos espresso”.
De ce pun unii oameni sare în cafea? O explicație științifică
