Un studiu realizat în cadrul Dog Aging Project arată că oamenii și câinii împart aceiași biomarkeri ai îmbătrânirii: moleculele care, în sânge, anunță o moarte mai apropiată sau, invers, o viață mai lungă, sunt în mare parte identice la cele două specii. Concluzia deschide o scurtătate neașteptată în cercetarea longevității, pentru că un câine parcurge o viață întreagă în timpul în care un om abia trece printr-o etapă.
Ce s-a măsurat, exact
Lucrarea, publicată în The Journals of Gerontology, Series A, s-a concentrat pe metaboliți — substanțele mici produse în organism în cursul proceselor normale, de la arderea zaharurilor până la reciclarea proteinelor. Ei oferă un instantaneu al ceea ce se petrece în celule, motiv pentru care sunt folosiți tot mai des ca indicatori de sănătate.
Cercetătorii au analizat mostre de sânge recoltate de la câinii înscriși în proiect și au căutat combinațiile asociate cu o durată de viață mai scurtă sau mai lungă. „Moleculele care sunt riscante pentru câini sau protectoare împotriva unei morți mai timpurii sunt foarte asemănătoare cu cele din oameni, ceea ce arată că împărtășim trăsături importante ale biologiei îmbătrânirii, iar asta e cu adevărat interesant și satisfăcător”, a declarat dr. Kate Creevy, medic veterinar-șef al Dog Aging Project și profesoară la Colegiul de Medicină Veterinară și Științe Biomedicale al Universității Texas A&M, potrivit comunicatului preluat de ScienceDaily.
Alegerea criteriului a fost deliberat brutală. „Moartea este un rezultat ușor de înțeles”, explică Creevy. „Este foarte simplu să spui când un om sau un câine a murit, în timp ce alte aspecte ale sănătății la vârste înaintate sunt mai nuanțate.” Pornind de la un punct final clar, cercetătorii pot lucra invers, spre procesele care au dus acolo: metabolismul, inflamația, felul în care celulele răspund la stres. „Dacă înțelegem de ce s-a întâmplat ceva, avem șanse mai mari să identificăm modalități de a schimba acel lucru”, spune ea.
De unde vin acești biomarkeri ai îmbătrânirii
În loc să urmărească molecule izolate, echipa a analizat mii de metaboliți împreună, căutând tipare. „Unii dintre colegii mei îi numesc amprentă”, spune Creevy. „De obicei ne uităm la un tipar sau la o grupare care are o relație cu rezultate mai bune sau mai proaste, nu doar la o singură moleculă.”
Distincția dintre corelație și cauzalitate este subliniată apăsat. „Important, acești biomarkeri nu cauzează neapărat un rezultat; când găsim un biomarker asociat cu o mortalitate mai timpurie sau mai târzie, nu știm că el o provoacă”, avertizează Creevy. „Dar dacă înțelegem de ce este prezent acel biomarker, am putea identifica ce stă la baza relației.”
Aceleași semnale, la om și la câine
Pasul care dă greutate studiului a venit la final: rezultatele au fost comparate cu cinci studii ample publicate anterior pe mortalitatea umană, care folosiseră metode similare de analiză a metaboliților. Semnalele asociate cu o moarte mai timpurie sau mai târzie s-au dovedit, în linii mari, aceleași.
„Frecvent, știm puțin mai mult despre asta la oameni decât la câini”, spune Creevy. „Dacă avem aceleași ținte, vom putea folosi cercetarea pe oameni în beneficiul câinilor.” Relația funcționează în ambele direcții: medicina umană are deja un avans de cunoaștere, iar câinii oferă viteza.
De ce câinii și nu alte animale
Argumentul central este că un câine de companie trăiește practic viața stăpânului: aceeași casă, aceeași calitate a aerului, adesea același ritm de activitate și un regim alimentar decis de om. „Unul dintre lucrurile care ne plac cel mai mult în a învăța de la câini, în privința îmbătrânirii, este diversitatea foarte mare a stilurilor lor de viață, care oglindesc stilurile de viață ale stăpânilor într-un fel mai puțin valabil pentru alte animale de companie”, spune Creevy. Pisicile, de pildă, au vieți mai independente și mai uniforme.
Al doilea avantaj este aritmetica: oamenii ajung în medie la 70 și ceva de ani, în timp ce câinii trăiesc de regulă 12–13 ani. Un studiu longitudinal care la om ar cere jumătate de secol se poate încheia, la câine, într-un deceniu. Diferențele de durată de viață între rase — de la talia mică, longevivă, la giganții care îmbătrânesc rapid — adaugă un contrast natural pe care cercetătorii îl pot exploata.
Un proiect ținut în viață de stăpâni
Dog Aging Project este un studiu de tip community science desfășurat la nivel național în Statele Unite: proprietarii completează chestionare detaliate despre viața animalelor, iar o parte dintre ei trimit anual și mostre biologice. „Stăpânii care își înscriu câinii fac totul posibil”, spune Creevy. „Dedicarea și angajamentul acestor proprietari de a participa la cercetare și descoperire, pentru a îmbunătăți sănătatea câinilor, sunt remarcabile.”
Lansat la finalul anilor 2010, proiectul a adunat zeci de mii de câini înscriși și a devenit una dintre cele mai mari baze de date despre îmbătrânirea unei specii de companie, urmărind inclusiv testarea unor intervenții farmacologice asupra duratei de viață sănătoase.
Creevy insistă că rezultatul de acum este un început, nu o concluzie: „Acesta este un punct de plecare. Am identificat acești metaboliți și acum știm de unde să începem să căutăm.”
Ce poate face un stăpân, concret
Recomandarea practică este dezamăgitor de familiară, dar tocmai asta e ideea. „Să îi ținem pe o dietă sănătoasă, la o greutate corporală sănătoasă, și să le păstrăm mobilitatea și sănătatea cognitivă — exact cum am face pentru noi înșine”, spune Creevy. „Ce e bun pentru noi este probabil bun și pentru ei.”
Legătura om–câine este oricum mai profundă decât credeam: am scris despre felul în care câinii își înțeleg stăpânii, iar pe partea umană a subiectului am analizat rolul proteinelor în ritmul îmbătrânirii și efectul activităților culturale asupra îmbătrânirii biologice.
Studiul, intitulat Dogs and humans share biomarkers of mortality și semnat de Benjamin R. Harrison, Joshua M. Akey, Noah Snyder-Mackler, Daniel Raftery, Kate E. Creevy și Daniel E. L. Promislow, poate fi consultat prin identificatorul DOI oficial, iar detalii despre metodologia proiectului sunt disponibile pe site-ul oficial Dog Aging Project.
