Un avion echipat cu instrumente de teledetecție a survolat aproximativ 4.497 de kilometri pătrați de pădure în Brazilia și a găsit 396 de structuri de pământ despre care nimeni nu știa nimic. Descoperirea aparține unei echipe internaționale și schimbă radical estimările privind civilizația Aquiry, populația care a modelat sud-vestul Amazoniei cu mult înainte de sosirea europenilor. Studiul a fost publicat miercuri în revista Nature, iar rezultatele au fost prezentate de Scientific American.
Zona cercetată se află lângă granița dintre Brazilia, Bolivia și Peru. Pornind de la densitatea structurilor identificate, autorii estimează că în întreaga regiune s-ar ascunde între 24.000 și 30.000 de terasamente. Este de aproximativ zece ori mai mult decât se credea.
Ce sunt geoglifele din Amazonia
Cele mai spectaculoase structuri detectate sunt geoglifele, desene geometrice săpate în sol, cu șanțuri și valuri de pământ. Unele se întind pe suprafața echivalentă a mai multor terenuri de fotbal. Sunt marca identitară a civilizației Aquiry, care a locuit Amazonia între 600 î.Hr. și 850 d.Hr.
Funcția lor exactă rămâne subiect de dezbatere. Ipoteza dominantă este că geoglifele aveau rol ceremonial sau cultural, poate ca spații pentru sărbători colective. Nu par să fi fost locuințe, iar amplasarea lor pe terenuri înalte, cu vizibilitate bună, susține interpretarea rituală.
Primele astfel de figuri au fost observate în statul brazilian Acre după defrișările din anii 1970, când pădurea a fost tăiată pentru pășuni și tiparele geometrice au devenit vizibile din avion. Situri precum Fazenda Atlântica, Tequinho sau Piloto au intrat de atunci în literatura arheologică, dar niciodată la scara relevată acum.
Cum funcționează scanarea laser prin pădure
Metoda care a făcut posibilă descoperirea se numește lidar. Un instrument montat pe avion trimite spre sol milioane de impulsuri laser pe secundă și măsoară timpul în care fiecare se întoarce. O parte din raze se strecoară printre frunze și ajung până la pământ, așa că, după filtrarea vegetației, rămâne un model tridimensional al terenului.
Rezultatul este o hartă în care valurile de pământ de 30 sau 40 de centimetri devin evidente, deși pe teren, sub coronament, ar fi practic invizibile. Aceeași tehnică a scos la lumină orașe întregi în alte zone tropicale, inclusiv un oraș maya intact din jungla mexicană.
Cât de mare a fost civilizația Aquiry: trei milioane de oameni
Pe baza numărului și a distribuției geoglifelor nou-identificate, echipa estimează că populația Aquiry ar fi ajuns la trei milioane de oameni la apogeu, în jurul anilor 100-300 d.Hr. Teritoriul controlat s-ar fi întins pe 183.000 de kilometri pătrați, o suprafață comparabilă cu cea a statului american Dakota de Nord sau cu trei sferturi din suprafața României.
„Am fost surprinși că am găsit de aproximativ zece ori mai multe geoglife decât ne-am imaginat vreodată”, a declarat Martti Pärssinen, autorul principal al studiului și profesor emerit la Universitatea din Helsinki, pentru Scientific American.
Dacă cifrele se confirmă, arheologii vor trebui să recalculeze populația totală a Amazoniei dinaintea colonizării spaniole și portugheze, avertizează autorii în lucrare.
Doar 3% din Amazonia a fost studiată
Cea mai importantă precizare a lui Pärssinen ține de scara cercetării. „Ceea ce am studiat reprezintă mai puțin de 3% din întreaga Amazonie”, a spus el, adăugând că este „probabil” să existe și alte zone cu densitate de populație similară. În acest caz, populația precolonială a bazinului amazonian ar putea fi estimată la zeci de milioane de oameni. „Este ceva uimitor și ceva nou”, a declarat cercetătorul.
Contextul ajută la înțelegerea mizei. Timp de decenii, manualele descriau Amazonia ca pe un mediu ostil, incapabil să susțină societăți numeroase. Descoperirile din ultimii ani, de la solurile fertile create artificial, cunoscute drept terra preta, până la așezările cu terasamente din Bolivia, au demolat treptat această imagine.
Ce spun cercetătorii care nu au participat la studiu
Heiko Prümers, cercetător la Institutul Arheologic German, consideră studiul „cu adevărat fascinant”. În opinia lui, descoperirea corectă percepția „că regiunea amazoniană este o regiune de «natură neatinsă»”. Prümers cunoaște bine problema: el a condus cercetarea care, în 2022, a folosit lidar pentru a cartografia așezările culturii Casarabe din Llanos de Mojos, în Bolivia.
Are însă și rezerve. Nu îi este clar dacă structurile aflate în aceeași vecinătate au fost numărate ca situri individuale sau au fost grupate, ceea ce ar putea influența estimările totale. În plus, numărul mare de situri ar putea reflecta „mutări frecvente” ale comunităților Aquiry, nu neapărat o densitate mare de populație în același moment.
O lecție de gestionare a pădurii, veche de 2.000 de ani
Pentru Pärssinen, concluzia are și o dimensiune contemporană. În prezent, aproximativ o treime din pădurea amazoniană a fost degradată de activitatea umană, iar circa 17% a fost defrișată complet. Acum două milenii, dovezile arheologice sugerează că oamenii au trăit în echilibru cu mediul, deși au modelat terenul cu posibil zeci de mii de geoglife.
„Am putea învăța ceva despre felul în care au gestionat pădurea în trecut”, a spus cercetătorul finlandez.
Ce urmează
Următorul pas logic este extinderea zborurilor de scanare către restul bazinului amazonian, o operațiune costisitoare și complicată logistic. Săpăturile de verificare rămân indispensabile, pentru că lidarul arată forma terenului, nu vârsta lui. Datarea cu radiocarbon a materialelor din șanțuri este singura metodă care poate confirma încadrarea cronologică propusă.
Până atunci, harta Amazoniei precoloniale continuă să se umple cu structuri pe care nimeni nu le căuta. Un fenomen similar se petrece și în alte regiuni ale lumii, unde tehnologia reinterpretează descoperiri vechi, așa cum s-a întâmplat cu o tăbliță hitită legată de Războiul Troiei.
Studiul a fost publicat în Nature, sub titlul Over 20,000 precolonial earthworks in the Southwest Amazonia. Declarațiile cercetătorilor provin din articolul publicat de Scientific American.
