De ce a dispărut civilizația Maya? O întrebare la care cercetătorii încearcă de zeci de ani să găsească un răspuns viabil. Potrivit unui nou studiu, publicat în Nature Communications, Mayapan – capitala culturală și politică a poporului mayaș din Peninsula Yucatán în secolele XIII și XIV d.Hr. – ar fi putut fi distrusă de secetă.
Potrivit cercetătorilor, această secetă ar fi dus la conflicte civile, care, la rândul lor, ar fi dus la colaps politic.
Oamenii s-ar fi retras apoi în așezări mai mici și mai sigure.
Pe lângă faptul că ne oferă o perspectivă utilă asupra istoriei acestui popor străvechi, studiul a servit și ca un avertisment: despre cum schimbările climatice pot exercita rapid presiuni chiar și asupra celor mai bine stabilite și prospere civilizații.
„Mai multe surse de date indică faptul că conflictele civile au crescut semnificativ, iar modelarea liniară generalizată corelează conflictele din oraș cu condițiile de secetă între 1400 și 1450 CE”, au scris cercetătorii în lucrarea lor, publicată în iulie 2022.
„Susținem că seceta prelungită a escaladat tensiunile facțiunilor rivale, dar adaptările ulterioare dezvăluie rezistența la scară regională, asigurând faptul că structurile politice și economice mayașe au rezistat până la contactul cu Europa la începutul secolului al XVI-lea CE”.
Publicitate
Vremea, vinovată pentru dispariția civilizației Maya
Potrivit experților, investigațiile arheologice au arătat corelații între creșterea precipitațiilor și o populație crescută în zonă, precum și între scăderile ulterioare ale precipitațiilor și creșterea conflictului. Seceta prelungită din perioada 1400-1450 d.Hr. a dus, cel mai probabil, la abandonarea Mayapanului, spun cercetătorii.
Lipsa apei ar fi afectat practicile agricole și rutele comerciale, punând presiune asupra populației din Mayapan, sugerează studiul. Pe măsură ce mâncarea s-a scumpit și situația a devenit mai periculoasă, oamenii fie au murit, fie s-au dispersat.
În ultima groapă comună săpată înainte ca orașul să fie abandonat, cercetătorii raportează că multe dintre rămășițe au aparținut probabil membrilor familiilor coconilor (șefii de stat) – un sfârșit sângeros provocat de facțiuni concurente și tulburări sociale.
„Descoperirile noastre susțin istoria prăbușirii instituționale a Mayapanului între 1441 și 1461 d.Hr., o consecință a conflictului civil condus de rivalitatea și ambiția politică, care a fost încorporată în memoria socială a popoarelor yucatece ale căror mărturii au intrat în documentele scrise de la începutul perioadei coloniale”, au scris cercetătorii.
Mișcarea oamenilor în alte părți ale Peninsulei Yucatán, inclusiv orașele de coastă prospere și așezările independente din punct de vedere politic, a ajutat cultura mayașă să continue să prospere după căderea Mayapanului – și au existat puține dovezi de conflict între aceste regiuni înainte de începerea dominației spaniole.
Aceasta este o dovadă a unui „sistem rezistent de adaptări om-mediu”, spun cercetătorii, dar adaptările nu pot merge decât până la un anumit punct. Aceleași regiuni, împreună cu restul lumii, se confruntă din nou cu o criză climatică.
„Înregistrările arheologice și istorice sunt foarte potrivite pentru a examina efectele societale din trecut ale crizelor climatice pe cicluri pe termen lung”, au scris cercetătorii.
„Regiunea Maya oferă amploarea și profunzimea înregistrărilor arheologice, istorice și climatice esențiale pentru a studia corelațiile dintre schimbările sociale și condițiile climatice fluctuante.”
Descoperirea şocantă care are legătură cu mercurul
Orașele antice mayașe ascund un pericol uriaș care are legătură cu dispariția acestei civilizații incredibile. Cercetătorii afirmă, într-un articol publicat în revista Frontiers in Environmental Science, că orașele mayașe sunt adevărate bombe ecologice, din cauza poluării masive cu mercur.
Această poluare este rezultatul utilizării pe scară largă de către mayași a mercurului și a produselor care conțin mercur între 250 și 1100 d.Hr. Există zone în care poluarea este atât de severă încât ar putea reprezenta un risc pentru sănătatea arheologilor şi a celor care vitează siturile.
,,Poluarea cu mercur în mediul înconjurător se găsește de obicei în zonele urbane contemporane și în peisajele industriale. Descoperirea mercurului îngropat adânc în soluri și sedimente în vechile orașe mayașe este greu de explicat până când începem să luăm în considerare arheologia regiunii, care ne spune că mayașii foloseau mercur de secole”, a declarat dr. Duncan Cook, profesor asociat de geografie la Universitatea Catolică Australiană.
Poluarea antropogenă antică
Pentru prima dată, Cook și colegii de aici au trecut în revistă toate datele privind concentrațiile de mercur din sol și sedimentele din siturile arheologice din întreaga lume mayașă antică.
Ei demonstrează că poluarea cu mercur este detectabilă peste tot, cu excepția Chan b’i, în siturile din perioada clasică pentru care sunt disponibile măsurători, inclusiv Chunchumil în Mexicul de astăzi, Marco Gonzales și Actuncan în Belize, La Corona, Tikal, Petén Itzá, Piedras Negras și Cancuén în Guatemala, Palmarejo în Honduras și Cerén, un „Pompei” mesoamerican.
Concentrațiile variază de la 0,016 ppm la Actuncan până la un nivel uimitor de 17,16 ppm în Tikal. Pentru comparație, pragul de efect toxic (TET) pentru mercurul din sedimente este definit ca fiind de 1 ppm.
Ce a cauzat această poluare preistorică cu mercur?
Autorii subliniază faptul că vase sigilate umplute cu mercur „elementar” (adică lichid) au fost descoperite în mai multe situri mayașe, de exemplu, Quiriqua din Guatemala, El Paraíso din Honduras și în fosta megaloție multietnică Teotihuacan din centrul Mexicului. În alte locuri din regiunea mayașă, arheologii au găsit obiecte pictate cu vopsele care conțin mercur, în principal din mineralul cinabru.
Autorii concluzionează că vechii mayași foloseau frecvent vopsele și pulberi care conțineau cinabru și mercur pentru decorare. Acest mercur ar fi putut apoi să se scurgă de pe terase, podele, pereți și ceramică, iar ulterior să se răspândească în sol și în apă.
„Pentru mayași, obiectele puteau conține ch’ulel, sau forța sufletului, care rezidă în sânge. Prin urmare, pigmentul roșu strălucitor al cinabrului era o substanță neprețuită și sacră, dar, fără ca ei să știe, era, de asemenea, mortală, iar moștenirea sa persistă în solurile și sedimentele din jurul siturilor mayașe antice”, a declarat coautorul Dr. Nicholas Dunning, profesor la Universitatea din Cincinnati.
Întrucât mercurul este rar în calcarul care stă la baza unei mari părți din regiunea mayașă, ei speculează că mercurul şi cinabrul găsite în siturile mayașe ar fi putut fi inițial extrase din depozitele cunoscute de la limitele nordice și sudice ale lumii mayașe antice și importate în orașe de către comercianți.
Mercurul, ucigaşul tăcut
Tot acest mercur ar fi reprezentat un pericol pentru sănătatea vechilor mayași: de exemplu, efectele otrăvirii cronice cu mercur includ afectarea sistemului nervos central, a rinichilor și a ficatului și provoacă tremurături, tulburări de vedere și auz, paralizie și probleme de sănătate mintală.
Poate că este semnificativ faptul că unul dintre ultimii conducători mayași din Tikal, Soarele Întunecat, care a domnit în jurul anului 810 d.Hr., este descris în fresce ca fiind patologic obez. Obezitatea este un efect cunoscut al sindromului metabolic, care poate fi cauzat de otrăvirea cronică cu mercur.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă expunerea la mercur a jucat un rol în schimbările și tendințele socioculturale mai ample din lumea mayașă, cum ar fi cele de la sfârșitul perioadei clasice.
„Am ajuns la concluzia că până și vechii mayași, care abia foloseau metale, au făcut ca concentrațiile de mercur să fie foarte ridicate în mediul lor. Acest rezultat este încă o dovadă în plus că, la fel cum noi trăim astăzi în „Antropocen”, a existat și un „Antropocen Maya” sau „Mayacene”. Contaminarea cu metale pare să fi fost un efect al activității umane de-a lungul istoriei.”, a declarat dr. Tim Beach, profesor la Universitatea Texas din Austin.
Misterul Calakmul! O uriaşă metropolă mayaşă, descoperită cu ajutorul scanării cu laser
