Oamenii de știință din Columbia au confirmat existența unei linii umane ancestrale complet necunoscute, după secvențierea ADN-ului unor oseminte vechi de 6.000 de ani. Descoperirea, centrată pe un grup misterios denumit Checua, adaugă o nouă ramură enigmatică în arborele genealogic al primilor locuitori ai continentului american.
Misterul Grupului Checua
Rămășițele, dezgropate inițial în 1992 în apropierea orașului Nemocon, aparțin unui grup care a trăit în perioada pre-ceramică. Abia acum, tehnologia modernă a permis secvențierea genomului lor, iar rezultatele au uimit comunitatea științifică.
„Când am început comparațiile cu alte populații din America, am descoperit că indivizii găsiți aici, pe platoul Cundiboyacense, proveneau dintr-o linie ancestrală umană care nu a fost raportată niciodată”, a declarat Andrea Casas, cercetătoare la Institutul de Genetică al Universității Naționale din Columbia. „Este vorba despre o nouă linie ancestrală”, a subliniat ea.
Spre deosebire de alte oseminte descoperite în regiune, care prezintă legături genetice clare cu populații din Panama și se încadrează în modelul clasic de migrație prin Strâmtoarea Bering, grupul Checua pare să fi fost complet izolat, fără legături genetice cunoscute.
Viața și sfârșitul unei comunități izolate
Oamenii de știință cred că grupul Checua era o comunitate nomadă de vânători-culegători. Dispariția lor este un mister, principalele ipoteze fiind schimbările climatice, o epidemie sau epuizarea resurselor de hrană. Cert este că nu au lăsat descendenți cunoscuți.
Analiza antropologică, condusă de profesorul Jose Vicente Rodriguez, a relevat și particularități fizice distincte. Craniul aproape intact al unui individ Checua este vizibil mai alungit decât cel al altor populații din zonă.
Ce ne spun dinții despre dieta lor
Dentiția oferă indicii prețioase despre stilul de viață. În loc de cariile dentare comune populațiilor agricole de mai târziu, craniul Checua prezintă urmele unui abces sever, care a dus probabil la pierderea dinților din cauza unei infecții.
Dieta lor ar fi putut fi influențată de erupțiile vulcanice frecvente în regiune, care, afectând sursele de hrană de la suprafață, i-ar fi forțat să se bazeze pe consumul de rădăcini și tuberculi, precum cartoful.
Proiectul de cercetare este în plină desfășurare, iar oamenii de știință speră că viitoarele descoperiri vor face mai multă lumină asupra acestui capitol pierdut din istoria umanității. „Lucrăm cu rămășițele pe care le avem. Poate că peste câțiva ani vom descoperi alte oseminte și ele vor face lumină asupra acestei linii ancestrale”, a concluzionat Andrea Casas.
