Un studiu publicat joi în revista Nature Geoscience aduce o descoperire care schimbă fundamental modul în care oamenii de știință înțeleg Antarctica. Sub calota glaciară din estul continentului, o echipă internațională de cercetători a identificat o vastă provincie geologică, formată din 30 de bazine în formă de evantai, care se întinde pe o suprafață comparabilă cu un continent întreg. Implicațiile pentru nivelul mărilor la nivel global sunt serioase.
Calota estică, un colos cu picioare de lut
Calota glaciară est-antarctică este, prin orice măsură, colosală. Acoperă aproximativ 75% din suprafața continentului, se întinde pe 10,2 milioane de kilometri pătrați și atinge, în medie, o adâncime de 2,2 kilometri. La punctul său cel mai jos, gheața coboară până la aproape 5 kilometri. Cercetătorii estimează că această calotă adăpostește aproximativ 90% din rezervele de apă dulce înghețată ale întregii planete. Timp de decenii, geologii au presupus că toată această masă de gheață se sprijină pe o fundație solidă și stabilă — un craton, adică un bloc vechi și rigid al scoarței terestre. Noua descoperire contrazice tocmai această ipoteză.
Ce s-a găsit sub gheață?
Egidio Armadillo, geofizician la Universitatea din Genova (Italia), a coordonat o echipă de cercetători din mai multe țări europene și din Regatul Unit. Folosind o combinație de metode geofizice — anomalii gravitaționale și magnetice cartografiate din aer la joasă altitudine, completate cu date seismice tridimensionale obținute prin unde sonore care penetrează gheața — echipa a reconstituit topografia subglaciară ascunsă.
Ceea ce au descoperit a surprins comunitatea științifică. Sub calota glaciară se află 30 de văi alungite, în formă de pană, numite „bazine de extensie rotațională”, care alcătuiesc împreună o nouă regiune geologică la scară continentală, botezată East Antarctic Fan-Shaped Basin Province (EAFBP). Aceste structuri s-au format prin rotația plăcilor tectonice în jurul unor puncte numite poli Euler — un mecanism diferit de coliziunile sau separările clasice ale plăcilor. Efectul este similar cu împrăștierea unui pachet de cărți pe masă: scoarța terestră se subțiază treptat pe măsură ce se deplasează.
De ce este aceasta o descoperire îngrijorătoare?
Geologul John Goodge, cercetător în tectonica continentală la Planetary Science Institute, a publicat un comentariu independent asupra studiului, în aceeași ediție a revistei Nature Geoscience. El a catalogat descoperirea drept „provocatoare”.
„Estul Antarcticii este considerat, în mod tradițional, pe baza tomografiei seismice și a datelor geodetice, ca fiind vechi și în general stabil”, a scris Goodge. „Dar se întâmplă altceva la adâncime.”
Armadillo și colegii săi au avertizat că aceste bazine acoperă aproximativ jumătate din suprafața calotei glaciare est-antarctice și „sunt susceptibile să influențeze puternic atât fluxul de gheață, cât și evoluția peisajului.”
Goodge a mers mai departe, descriind implicațiile concrete: existența acestor bazine „ar putea introduce o instabilitate sistemică și generalizată” prin subțierea scoarței terestre și creșterea fluxului de căldură din interior. Pe deasupra, o serie de „tranșee” de-a lungul liniilor de falie documentate între bazine par „create parcă special pentru a favoriza curgerea spre exterior a fluxurilor de gheață din interior” spre oceane.
Ar putea această structură să accelereze creșterea nivelului mărilor?
Descoperirea vine într-un moment în care îngrijorările privind stabilitatea Antarcticii de Est sunt deja în creștere. Cercetări recente arată că platformele de gheață din regiune se topesc din interior mai rapid decât se credea, din cauza unor canale ascunse care captează apa oceanică caldă — un proces ignorat în mare parte de modelele climatice actuale.
Potrivit unui studiu publicat în revista Science, calota antarctică ar putea contribui cu 28 de centimetri la creșterea nivelului mărilor până în 2100, cu posibilitatea de a depăși această valoare dacă sunt atinse praguri de temperatură critice. Dacă întreaga calotă antarctică s-ar topi — un scenariu extrem, dar care ilustrează miza —, nivelul global al mărilor ar crește cu până la 58 de metri.
Goodge a subliniat, totodată, că noua structură geologică ar putea explica și fenomene deja observate, dar insuficient înțelese: fluxurile de căldură și de apă din sub calota glaciară, inclusiv acel lac subglaciar uriaș identificat în 2016 sau sutele de lacuri subglaciare similare cartografiate ulterior.
Ultima frontieră a explorării științifice
Cercetătorii avertizează că descoperirea, deși semnificativă, nu va pune capăt dezbaterilor. Goodge a numit Antarctica „ultima frontieră continentală a explorării științifice” — un loc în care geologia subglaciară rămâne, în mare parte, un mister dificil de descifrat din cauza temperaturilor extreme și a geografiei inospitaliere.
Misterul presupusei baze extraterestre de sub calota glaciară din Antarctica
