O dietă fără carne, pește, lactate și ouă nu are nevoie de luni întregi pentru a lăsa urme măsurabile în organism. Câteva săptămâni sunt suficiente pentru a modifica felul în care se activează anumite gene, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Communications. Iar detaliul care face cercetarea neobișnuit de solidă este că ea nu s-a bazat pe voluntari plătiți să respecte un regim artificial, ci pe oameni care fac deja asta, de o viață, din convingere religioasă.
Un „experiment natural” în nordul Greciei
Echipa de cercetători a urmărit 200 de persoane sănătoase din zona extinsă a orașului Salonic, în Grecia, care renunță la carne, pește, lactate și ouă — practic, adoptă o alimentație vegană — pentru un total de 180 până la 200 de zile pe an, ca parte a practicii creștin-ortodoxe a postului.
Calendarul acestui tip de post este surprinzător de dens. Se postește în fiecare miercuri și vineri, la care se adaugă patru perioade lungi de-a lungul anului: cele 40 de zile dinaintea Crăciunului, cele 48 de zile dinaintea Paștelui (Postul Mare), între 8 și 42 de zile în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și 15 zile în august, pentru Adormirea Maicii Domnului. Pentru cititorii din România, ritmul este familiar: Biserica Ortodoxă Română urmează exact același calendar.
Autorii explică de ce au ales acest grup. „Acest regim alimentar este un model dietetic din viața reală, motivat puternic de credința religioasă, și face de regulă parte din cultura familiei în care se nasc persoanele care îl practică”, scriu biostatisticianul Alexandros Simistiras și colegii săi în lucrarea publicată în Nature Communications.
Consecința metabolică este specifică. Potrivit aceleiași lucrări, în perioadele de restricție a produselor de origine animală apare nu doar o scădere pronunțată a aportului de grăsimi animale, ci și o reducere a proteinei ca proporție din energia totală consumată. Cauza este renunțarea la aproape toate sursele de proteină animală, iar particularitatea importantă este că aportul caloric total nu scade. Practic, oamenii mănâncă la fel de mult, dar cu totul altfel.
De ce contează atât de mult predictibilitatea postului
Pentru cercetători, tocmai regularitatea acestui obicei este ingredientul valoros. „Consistența acestui model alimentar și predictibilitatea trecerii între omnivorie și restricția produselor de origine animală fac acest studiu comparabil cu un studiu de intervenție dietetică”, argumentează Simistiras și echipa sa.
Altfel spus, cercetătorii au obținut aproape gratuit ceea ce un trial clinic ar plăti scump: un grup mare de oameni care comută, la date cunoscute din calendar, între două regimuri alimentare radical diferite. Ca punct de comparație, în studiu au fost incluși și 211 participanți din aceeași regiune, care nu respectă aceste restricții alimentare. În total, analiza acoperă 411 persoane.
Grăsimea albă care începe să se comporte ca cea brună
Se știa deja, din cercetări anterioare pe același grup, că trecerea la o alimentație predominant vegetală declanșează o „reprogramare metabolică extinsă, cu efecte în mare parte benefice asupra sănătății”, printre care modificarea cantității unor proteine imunometabolice esențiale, inclusiv a hormonului metabolic FGF21.
FGF21 merită o explicație. Este un hormon produs în principal de ficat, care reglează consumul de energie și răspunde sensibil la variațiile de proteină din alimentație. În studiile pe animale, nivelurile crescute de FGF21 au fost asociate cu o ardere mai eficientă a energiei.
Noul studiu adaugă o nuanță genetică. Participanții care respectă postul și care purtau, în plus, o anumită variantă genetică ce ajustează nivelurile proteinei FGF21 au prezentat semne fiziologice pe care autorii le pun în legătură cu un proces numit „beiging” al țesutului adipos. Este momentul în care celulele albe de grăsime, care doar stochează energie, încep să se comporte mai degrabă ca celulele brune, arse mai ușor pentru producerea de căldură.
Cercetătorii nu forțează concluzia. „Deși aceste rezultate ar trebui interpretate cu prudență, este plauzibil ca nivelurile de FGF21 induse de dietă să influențeze procesul de beiging al țesutului adipos la oameni”, notează autorii.
Colesterolul și o genă care ar putea proteja parțial de obezitate
A doua descoperire vizează o variantă genetică implicată în reglarea unei proteine numite LBR, esențială pentru biosinteza colesterolului. Expresia acestei gene s-a modificat după doar câteva săptămâni de renunțare la carne.
Explicația propusă de autori este una de compensare: „Această creștere a expresiei LBR, dependentă de genotip, ar putea fi un răspuns compensator la aportul alimentar redus de colesterol în perioada de restricție a produselor de origine animală, comparativ cu omnivoria.”
Aceeași variantă genetică pare să vină și cu un al doilea efect, legat de greutate. „Purtătorii ar putea fi ușor mai protejați împotriva obezității prin acțiunea LBR, atunci când practică restricția alimentară”, explică cercetătorii.
Iar aici se află, probabil, partea cea mai utilă practic a lucrării. „Această descoperire ar putea contribui la înțelegerea motivului pentru care persoane care urmează modele alimentare similare pot avea un risc diferit de obezitate și oferă o perspectivă mai amplă asupra mecanismelor care determină diferențele de risc de boală în funcție de dietă”, scriu autorii în Nature Communications.
Ce nu spune studiul despre o dietă fără carne
Câteva rezerve sunt obligatorii. Este un studiu observațional, nu un trial randomizat: participanții nu au fost repartizați aleatoriu într-un regim sau altul, iar diferențele culturale și de stil de viață dintre cele două grupuri nu pot fi eliminate complet. Efectele descrise sunt modificări de expresie genică și de nivel al unor proteine, nu rezultate clinice de tipul „mai puține infarcturi” sau „mai puține kilograme”.
De asemenea, postul ortodox nu este identic cu o dietă vegană echilibrată. El elimină produsele animale, dar nu impune nimic în privința zahărului, a uleiurilor rafinate sau a produselor procesate, iar în unele perioade permite fructele de mare. O alimentație bogată în leguminoase, cereale integrale și legume dă rezultate diferite față de una construită pe covrigi și paste.
Nu în ultimul rând, reducerea proteinei animale ridică întrebarea aportului total de proteine, un subiect pe care l-am tratat separat în materialul despre câte grame de proteină pe kilogram recomandă specialiștii. Iar dacă te interesează cum arată alimentația în comunitățile cu cea mai mare longevitate, merită citit și articolul despre ce au în comun oamenii care îmbătrânesc sănătos în zonele albastre.
Concluzia pe scurt
Studiul nu demonstrează că renunțarea la carne vindecă ceva. Ce arată, în schimb, este că organismul reacționează rapid și că reacția depinde de genele fiecăruia — ceea ce explică de ce doi oameni cu aceeași farfurie în față pot ajunge la rezultate diferite. Pentru cei care postesc oricum de câteva zeci de ori pe an, e o veste bună: schimbarea nu are nevoie de o viață întreagă ca să se producă. Dacă vrei să faci pasul cu bugetul intact, am scris și despre cât de sănătoase sunt legumele congelate și cele la conservă comparativ cu cele proaspete.
Surse: lucrarea originală este disponibilă în Nature Communications; relatarea care a stat la baza acestui articol a fost publicată de ScienceAlert, semnată de Jess Cockerill și verificată de Fiona MacDonald. Materialul are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical.
