Experimentul Philadelphia este una dintre cele mai bizare legende militare din toate timpurile. În ciuda explicaţiilor cât se poate de logice, această adevărată teorie a conspirației din Al Doilea Război Mondial continuă să fie la fel de vie și în prezent, la 80 de ani distanță de la celebrul experiment. Dar există oare vreun adevăr în ea?
Potrivit legendei, la 28 octombrie 1943, USS Eldridge, un distrugător de escortă din clasa Cannon, conducea experimente ultrasecrete menite să câștige supremaţia oceanelor împotriva puterilor Axei. Se zvonea că guvernul crease o tehnologie care să facă navele militare invizibile pentru radarele inamice. Tehnologia avea să fie testată în șantierul naval din Philadelphia.
Pe fondul războiului în curs cu Germania nazistă, experimentul din Philadelphia avea o importanță decisivă. Tehnologia secretă de a crea invizibilitate pentru instalațiile militare mari le-ar fi crescut semnificativ şi militarilor capacitatea de supraviețuire în condiții de luptă şi ar fi putut provoca daune letale inamicilor.
Proiectul în cadrul căruia s-a desfășurat Experimentul Philadelphia a avut numele de cod “Curcubeu”.
Pe 28 octombrie 1943, la ora 17:15, a fost efectuată proba finală pe USS Eldridge. Generatoarele de câmp electromagnetic au fost pornite din nou, iar USS Eldridge a devenit aproape invizibil; în apă rămânea vizibil doar un contur slab al carenei.
Totul a funcţionat bine în primele secunde, iar apoi, într-un fulger albastru orbitor, nava a dispărut complet. În câteva secunde, a reapărut la sute de kilometri distanță, în Norfolk, unde a fost văzut timp de câteva minute. USS Eldridge a dispărut apoi şi din Norfolk, la fel de misterios precum sosise, și a reapărut în Philadelphia Naval Yard.
Legenda afirmă că documente militare clasificate au raportat că echipajul Eldridge a fost afectat de evenimente în moduri tulburătoare. Unii au înebunit. Alții au dezvoltat boli misterioase. Dar despre alții încă se spune că ar fi fost lipiţi, oarecum, de navă; au rămas în viață, dar cu membrele sigilate în metal.
O poveste cu iz de SF
Într-un articol din 1994 pentru Journal of Scientific Exploration, Jacques F. Vallee a relatat că povestea este de fapt una falsă. În spatele acestei teorii a conspirației s-ar afla Carl M. Allen, cunoscut sub pseudonimul Carlos Miguel Allende.
În 1956, Allende i-a trimis o serie de scrisori lui Morris K. Jessup, autorul cărții „The Case for the UFO” (Cazul OZN-urilor), în care își detalia teoria legată de Experimentul Philadephia, asociind presupusul eveniment cu o teorie pseudo-științifică, cea a câmpului unificat.
În anii 1950, teoria câmpului unificat, care nu a fost niciodată dovedită, a încercat să îmbine teoria generală a relativității a lui Albert Einstein cu electromagnetismul. De fapt, Allende pretindea că a fost învățat de Einstein însuși și că ar putea demonstra teoria câmpului unificat pe baza evenimentelor la care a fost martor la 28 octombrie 1943.
Allende a susținut că a văzut nava Eldridge dispărând de pe șantierul naval din Philadelphia și a mai insistat că armata Statelor Unite a efectuat ceea ce el a numit Experimentul Philadelphia – și că încerca să mușamalizeze acest lucru.
Bazat pe poveștile lui Allen, în 1984 a apărut filmul “Experimentul Philadelphia”, care a contribuit enorma la popularizarea experimentului şi a evenimentelor din toamna lui 1943.
Potrivit unui articol din Journal of Scientific Exploration, Jessup a devenit obsedat de dezvăluirile lui Allende, iar cercetătorul tulburat s-a sinucis în 1959. Abia în 1980 a fost pusă la dispoziție dovada falsificării lui Allende.
În mod inexplicabil, doi ofițeri ONR au tipărit 127 de copii ale textului adnotat, distribuite de către contractorul militar Varo Manufacturing, dând aripi poveștii lui Allende mult timp după moartea lui Jessup.
Ce s-a întâmplat cu adevărat la bordul navei USS Eldridge în acea zi?
Potrivit lui Edward Dudgeon, un membru al echipajului USS Engstrom, navă aflată şi ea în șantierul naval din Philadelphia, ambele nave aveau într-adevăr dispozitive clasificate la bord.
Acestea nu erau nici pelerine de invizibilitate, nici motoare de teleportare concepute de extratereștri, ci, în schimb, bruiau semnăturile magnetice ale navelor folosind tehnica degaussing, care asigura protecție împotriva torpilelor magnetice de la bordul submarinelor.
How Stuff Works a sugerat că „strălucirea verde” raportată de martori în acea zi ar putea fi explicată printr-o furtună electrică sau prin St. Elmo’s Fire, un fenomen meteorologic în care plasma este creată într-un câmp electric puternic, emițând o strălucire puternică, aproape ca un foc.
Este adevărat că nava USS Eldridge a fost văzută în Norfolk, pentru că între cele două porturi exista un canal care îi permitea să ajungă foarte repede, în numai două ore.
Această cale navigabilă dintre râul Delaware și golful Chesapeake nu a mai fost folosită de nave civile de mult timp, dar a fost întotdeauna deschisă celor militare.
Un lucru este însă sigur. Tehnologia aflată la bordul Eldridge i-a afectat cumva pe marinari, probabil i-a iradiat.
La începutul experimentului, la bordul distrugatorului se aflau 181 de membri ai echipajului. La finalizarea sa, doar 21 de persoane au rămas complet sănătoase. 13 marinari au murit din cauza radiațiilor primite în timpul funcționării instalației.
Nava USS Eldridge a fost transferată în Grecia în 1951 și vândută la fier vechi în anii 1990.
Rezultatul cercetărilor a fost apariția tehnologiei militare de invizibilitate “Stealth”, care este un întreg complex de metode care permit navelor militare și aeronavelor de luptă să fie invizibile pentru dispozitivele electronice inamice.
