În analele medicinei, descoperirea penicilinei de către Alexander Fleming în 1928 este considerată, pe bună dreptate, un moment de cotitură care a inaugurat era antibioticelor și a salvat nenumărate vieți. Însă, cu mii de ani înainte ca omul de știință scoțian să observe accidental proprietățile mucegaiului Penicillium, o altă mare civilizație ajunsese la o concluzie similară, nu prin microscop, ci prin observație empirică: vechii egipteni. Aceștia foloseau în mod curent pâinea mucegăită pentru a trata rănile și a preveni infecțiile, o practică ce demonstrează o intuiție medicală de-a dreptul uimitoare.
Fără a avea cunoștințe despre existența microorganismelor, a bacteriilor sau a compușilor chimici, medicii egipteni antici au observat un fenomen practic: rănile infectate, acoperite cu o cataplasmă de pâine mucegăită, se vindecau adesea mai repede și fără complicații. Această metodă, consemnată în diverse papirusuri medicale, era un tratament empiric, bazat pe o relație de tip cauză-efect, observată și transmisă de-a lungul generațiilor.
Pentru egipteni, mucegaiul era probabil asociat cu procese de transformare și regenerare, observate în natură. Aplicarea sa pe o rană era, în viziunea lor, un act menit să invoce aceste forțe naturale în procesul de vindecare. Ei nu știau „de ce” funcționează, ci doar „că” funcționează.
Fleming și revoluția științifică a antibioticelor
Abia în secolul al XX-lea, misterul din spatele acestei practici antice a fost elucidat. În 1928, în laboratorul său din Londra, bacteriologul Alexander Fleming a observat, dintr-o întâmplare, că o colonie de mucegai verde (Penicillium notatum), care contaminase accidental o cultură de bacterii (stafilococi), a creat în jurul său o zonă clară, unde bacteriile nu mai puteau crește. A înțeles imediat că mucegaiul producea o substanță care ucidea bacteriile.
Acea substanță a fost numită penicilină. Descoperirea sa accidentală a marcat nașterea primului antibiotic din lume, o armă revoluționară împotriva infecțiilor bacteriene care, până atunci, secerau milioane de vieți. A mai fost nevoie, însă, de încă un deceniu de muncă, a cercetătorilor Howard Florey și Ernst Chain, pentru a purifica penicilina și a o transforma într-un medicament ce putea fi produs în masă, o realizare care a jucat un rol crucial în tratarea rănilor soldaților din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Povestea pâinii mucegăite
Povestea pâinii mucegăite este un exemplu spectaculos al modului în care înțelepciunea empirică, antică, poate anticipa marile descoperiri ale științei moderne. Ceea ce pentru egipteni era o practică medicală învăluită în ritual și observație, pentru noi a devenit un capitol fundamental al farmacologiei.
Nu toate speciile de mucegai produc antibiotice, iar utilizarea pâinii mucegăite era, fără îndoială, un pariu riscant – putea la fel de bine să introducă în rană spori dăunători. Însă, succesul ocazional al acestei metode, atunci când pe pâine se dezvolta întâmplător o tulpină de Penicillium, a fost suficient pentru a o menține în arsenalul terapeutic al uneia dintre cele mai avansate civilizații ale lumii antice.
Este o reamintire puternică a faptului că, înainte de laboratoare și studii clinice, prima unealtă a medicinei a fost capacitatea umană de a observa cu atenție natura și de a învăța din experiență.
Descoperire fascinantă: Egiptenii antici ar fi reprezentat vizual Calea Lactee
Misterul Saqqara. De ce erau egiptenii antici obsedați să își îngroape morții în acest loc
Publicitate
