O echipă internațională de oameni de știință de la Universitățile Albany și SUNY Plattsburgh a reușit să descifreze unul dintre cele mai mari secrete ale astronomiei antice. Un studiu publicat pe 22 octombrie 2025 în revista Science Advances dezvăluie modul în care civilizația Maya, fără telescoape sau computere moderne, a reușit să prezică eclipsele solare cu o acuratețe care rivalizează cu metodele computaționale actuale, timp de peste șapte secole.
Cercetarea inovatoare s-a concentrat pe Codexul Dresden, cel mai complet manuscris mayaș care a supraviețuit. Acesta conține un tabel complex de predicție a eclipselor care acoperă 405 luni lunare. Timp de peste un secol, cercetătorii s-au luptat să înțeleagă structura de bază și mecanismele de actualizare ale acestui document.
Noua descoperire răstoarnă presupunerile anterioare: ciclul de 405 luni nu a fost conceput inițial pentru predicția eclipselor, ci a rezultat dintr-o aliniere atentă a calendarului lunar cu calendarul lor sacru de divinație de 260 de zile.
Folosind modele statistice avansate, echipa a demonstrat că durata ciclului de 405 luni (11.960 de zile) se aliniază perfect cu 46 de cicluri din calendarul lor sacru de 260 de zile. Acest calendar religios, Codexul Dresden, folosit de preoți pentru a diviniza destinele, a devenit astfel fundamentul pentru înțelegerea evenimentelor cerești.
„Specialiști în calendar, mayașii anticipau eclipsele solare prin corelarea apariției acestora cu datele din calendarul lor de divinație de 260 de zile,” au explicat cercetătorii.
Au folosit mayaşii coduri QR? Statuia misterioasă care ascunde un cod secret
Secretul preciziei Codexului Dresden: Tabele suprapuse și resetări inteligente
Cel mai mare mister rezolvat a fost modul în care mayașii au menținut precizia predicțiilor timp de 700 de ani. Cercetătorii au demonstrat că astronomii antici nu începeau un tabel nou de la capătul celui vechi, ci foloseau un sistem mult mai sofisticat:
Mayașii resetau noile cicluri la intervale precise de 223 sau 358 de luni înainte de încheierea tabelului anterior.
Prin menținerea unui raport optim de patru resetări la 358 de luni pentru fiecare resetare la 223 de luni, mayașii corectau micile erori astronomice care s-ar fi acumulat în timp.
Codexul Dresden le-a permis să prezică fiecare eclipsă solară observabilă timp de secole. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că mayașii recunoșteau „familiile” de eclipse — grupuri de evenimente care aveau loc la intervale regulate de 88 de luni.
Mayașii au folosit un raport de 1.447 de zile la 49 de luni ca model de calcul pentru ciclurile lunare – un raport precis cu doar câteva secunde față de măsurătorile moderne. Alegerea ciclului de 405 luni nu a fost întâmplătoare, ci prima perioadă care se echivala exact cu un multiplu de 260 de zile.
Studiul despre Codexul Dresden sugerează că tabele funcționale de eclipse existau deja în jurul anului 550 d.Hr., confirmând că geniul matematic al civilizației Maya a fost esențial pentru a construi un cadru predictiv care rivalizează cu metodele secolului XXI.
De ce a dispărut civilizația Maya? Descoperirea incredibilă făcută de cercetători
Publicitate
