Descoperirea culturilor antice și a artefactelor legate de aceste culturi aduce adesea informații noi și surprinzătoare despre modul în care trăiau strămoșii noștri. Una dintre acestea este cultura Cucuteni, veche de 7.000 de ani, care a construit așezări sofisticate, organizate și dens populate, doar pentru a le arde până la temelii la fiecare 60-80 de ani, înainte de a se reloca și de a reconstrui din nou.
Descoperirea culturii Cucuteni
Cultura neolitică Cucuteni-Trypillian a dominat Europa de Est între aproximativ 5.400 și 2.700 î.Hr.
Locuind cândva într-o zonă vastă de 350.000 de kilometri pătrați, care acoperă părți din România, Rep. Moldova și Ucraina, membrii acestei comunităţi au creat așezări mici și dens populate, situate la o distanță de trei până la patru kilometri una de alta.
Această civilizație particulară a fost definită prin ceramica de lut de înaltă calitate.
Arheologii au descoperit un templu vechi de 6.000 de ani în Ucraina
Primele descoperiri au fost făcute, de fapt, încă din anii 1880. Cunoscut sub numele de „Cucuteni” în România și „Trypillia” în Ucraina, numele său provine de la locurile în care au fost descoperite pentru prima dată artefactele: satul Cucuteni din România, unde folcloristul Teodor Burada a dat prima dată peste fragmente ceramice în 1884, și Trypillia, în provincia Kyiv Oblast din Ucraina, unde Vikentiy Khvoyka a descoperit un vast sit neolitic care a fost anunțat în 1897.
Ani mai târziu, aceste descoperiri au fost recunoscute ca aparținând aceleiași culturi.
„A fost una dintre cele mai impresionante civilizații ale Europei neolitice și, prin unele construcţii, a depășit faimoasele prime orașe din Mesopotamia”, a explicat istoricul Dan Davis.
Cu toate acestea, foarte puțini oameni au auzit de cultura Cucuteni-Trypillian.
Potrivit BBC Travel , săpăturile efectuate până în prezent în așezările Cucuteni-Trypillian au scos la iveală „unul dintre primele exemple cunoscute de urbanizare și sugerează o populație care a depășit un milion de oameni„.
Această civilizaţie era foarte avansată în agricultură, dovadă că plantau și recoltau grâu, orz, mazăre și leguminoase.
Dovezile arheologice arată că erau, de asemenea, pricepuți în fabricarea ceramicii, lucrând cu argilă pentru a crea vase, statui și alte figuri folosind cuptoare enorme și avansate și apoi decorându-le cu modele colorate.
Este greu de supraestimat calitatea ceramicii realizate de cultura Cucuteni-Trypillian.
„Cu toate metodele noastre moderne, meșterii tradiționali încearcă să reproducă ceramica de Cucuteni, dar cu rezultate inferioare”, a subliniat istoricul Constantin Preotasa, la Radio România Internațional. De asemenea, aceștia confecționau bijuterii și cârlige din cupru.
O zi din viaţa civilizaţiei Cucuteni-Trypillia
În ciuda descoperirii târzii a acestei culturi uitate , istoricii au reușit să pună cap la cap indiciile lăsate în urmă pentru a încerca să înțeleagă modul de funcționare a acestei culturi neolitice.
În cadrul culturii Cucuteni-Tripillia, se spune că femeile erau capul gospodăriei. Ele creau textile și ceramică și făceau cea mai mare parte a muncii agricole.
Se spune că bărbații se ocupau de vânătoare, confecționau unelte și aveau grijă de animalele domestice, vânând atât cu capcane, cât și cu unelte precum arcul și săgețile, bâtele și sulițele, precum și cu alte tehnici, cum ar fi camuflarea și urmărirea animalelor.
Pe baza idolilor feminini descoperiți în timpul săpăturilor, se pare că practicile lor religioase se axau pe o divinitate feminină, Marea Zeiță.
Regimul alimentar al culturii Cucuteni-Trypillian era probabil alcătuit în principal din cereale, deși erau destul de specializaţi și în creșterea animalelor. Cultivau grâu de club, ovăz, mei proso, secară, orz și cânepă, toate acestea fiind coapte sub formă de pâine. Pe lângă cereale, cultivau fructe și leguminoase, cum ar fi caisele, prunele, strugurii, mazărea și fasolea.
În ceea ce privește efectivele de animale, dovezile indică faptul că aceștia creșteau vite, porci, capre și oi domesticite.
Există unele dovezi, care nu au fost dovedite, care sugerează că cultura Cucuteni-Trypillian a inclus și cai domesticiți. În plus față de creșterea animalelor domestice, oamenii vânau, de asemenea, căprioare, cerbi, mistreți, vulpi și urși bruni pentru consum. Își completau dieta folosind harpoane și cârlige pentru pescuit.
Dovezi ale arderii ritualice a așezărilor Cucuteni-Trypillian
Un fapt inedit şi şocant în acelaşi timp arată că membrii civilizaţiei Cucuteni își ardeau „intenționat și în mod repetat” așezările.
Această practică derutantă a ridicat multe întrebări cu privire la motivul pentru care o cultură ar depune atâta efort pentru a-și crea așezările, pentru ca apoi să le dea foc. A fost aceasta o practică fondată pe principii religioase sau a fost pur și simplu o versiune exagerată a morții urmată de renaștere?
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a ști cu certitudine de ce cultura Cucuteni-Trypillian s-a angajat în această practică, dar au fost avansate mai multe ipoteze, de la tratarea termitelor până la incinerarea rituală. Ceea ce este clar este că ar fi fost nevoie de o societate puternic organizată pentru o astfel de relocalizare regulată a întregii comunități.
Misterul tumulilor din România! Exersau strămoșii noștri construcția piramidelor?
În crearea așezărilor lor, ei foloseau topoare de piatră și de cupru pentru a tăia copaci și a construi locuințe și structuri, care constau din cadre de lemn acoperite cu lut sau paie.
Structurile lor au fost construite atât cu un singur etaj, cât și cu mai multe etaje, cu bănci și altare din lut. Podelele și pereții interiori conțineau picturi ornamentale în roșu și alb, menite să ofere protecție împotriva spiritelor rele.
Au fost găsite dovezi ale unor locuințe individuale, temple și structuri publice. Metodele lor avansate de construcție au permis realizarea unor clădiri neobișnuit de mari, existând rămășițe ale unor structuri cu o suprafață de până la 700 de metri pătrați.
Misterul canibalilor din România. Secretul ascuns al civilizației Cucuteni
De asemenea, arheologii au afirmat că aceste așezări erau printre cele mai mari așezări construite oriunde pe Pământ la acea vreme.
Aceste așezări erau foarte bine planificate și bine construite, așa că este oarecum surprinzător să aflăm că poporul Cucuteni-Tripolye își incendia ritualic așezările la fiecare 60-80 de ani, înainte de a se muta într-o nouă zonă.
Arheologii și cercetătorii au descoperit mii de structuri arse, statui, unelte, vase și chiar rămășițe incinerate de oameni și animale.
Cercetătorul ucrainean V. Khvoika a emis o teorie conform căreia acestea erau „casele morților”, poate un fel de morminte. Cu toate acestea, teoriile ulterioare sugerează că locuințele și structurile obișnuite au fost pur și simplu arse pentru a face loc unor structuri noi.
Cea mai larg acceptată teorie de astăzi este o combinație a acestor teorii, indicând că, de-a lungul timpului, structurile au fost arse, cu unelte, vase și animale incluse ca sacrificiu pentru spiritele strămoșești.
Vechile structuri și câmpuri erau lăsate strămoșilor decedați, iar cei rămași se mutau într-o zonă nouă. Unii cercetători au emis teoria că fiecare structură era văzută ca o entitate aproape „vie”, cu propriul ciclu de viață de moarte și renaștere.
De ce își incendiau în mod regulat așezările?
Având în vedere că reconstrucția avea loc la fiecare 60-80 de ani, este probabil ca fiecare generație să fi luat parte la procesul de reconstrucție a aşezărilor.
Fără uneltele și materialele de care dispunem astăzi, această reconstrucție ar fi fost un proces semnificativ împovărător, fiind necesară tăierea manuală a copacilor și ridicarea noilor structuri.
Deși aceasta este o provocare tipică cu care se confruntă multe culturi, oamenii culturii Cucuteni-Trypillian sunt unici prin faptul că distrugeau în mod intenționat așezări funcționale și apoi reconstruiau.
Prin cercetări, s-a observat că au fost descoperite foarte puține obiecte funerare și foarte puține cimitire atribuite culturii.
Poate că incendierea așezărilor a fost cu adevărat modul în care Cucuteni-Tripolye își „îngropau” și își onorau morții. Mai degrabă decât să creeze un mormânt în care decedatul să fie înmormântat cu obiecte importante, casa în care acesta a trăit ar fi putut fi mormântul său.
În acest fel, ei ar fi intrat în viața de apoi cu obiectele pe care le dețineau în timpul vieții lor pe Pământ.
Istoria ascunsă – Tăinuirea civilizației Cucuteni-Trypillian
Din nefericire, cercetarea culturii uitate Cucuteni-Trypillian a fost împiedicată de Uniunea Sovietică. Potrivit unui documentar BBC , sovieticii au finanțat, iniţial, cu entuziasm, proiectele atunci când au fost făcute primele descoperiri, făcând paralele între rămășițele dezgropate și idealurile comunismului primitiv.
Mykhailo Videiko, un arheolog ucrainean, a explicat că, pe măsură ce săpăturile au continuat și au început să contrazică această idee a unei „utopii fără clase”, atitudinea oficială s-a schimbat și „cercetătorii care au contestat propaganda oficială au fost considerați dușmani ai statului”.
Combinat cu faptul că nu au lăsat în urma lor nicio înregistrare scrisă, acest lucru poate explica într-o oarecare măsură de ce cultura Cucuteni-Trypillian rămâne aproape necunoscută astăzi.
Cultura Cucuteni-Trypillian reprezintă o formă sofisticată de viață antică – una în care construcția de locuințe și așezări nu se făcea doar pentru supraviețuire, ci era realizată în mod repetat ca o practică culturală.
Sofisticarea lor ca societate este evidențiată de capacitatea lor de a se reloca și de a-și reconstrui societățile la nesfârșit.
Adevăratul scop al acestui comportament s-ar putea să nu fie niciodată cunoscut.
Oamenii preistorici, legături cu extratereștrii? Ce s-a descoperit în ADN-ul uman
Un comentariu
Interesant: dovezi ne dovedite, cum vine asta, adică este dar de fapt nu este@@