Ruinele impunătoare din Munții Orăștiei continuă să fascineze istoricii și pasionații de arheologie din întreaga lume. Complexul de la Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a regatului dac, ascunde un număr impresionant de sanctuare circulare și patrulatere. Cercetătorii au încercat generații la rând să descifreze misterul acestei concentrări masive de edificii religioase într-o singură zonă. O analiză istorică detaliată readuce în prim-plan o dezbatere fascinantă privind rolul religiei în societatea dacică antică și motivele inginerești din spatele acestor construcții colosale.
De ce aveau nevoie de o mulțime de temple dacice într-un spațiu atât de restrâns?
Răspunsul combină arhitectura antică cu o strategie politică extrem de bine pusă la punct. În primul rând, templele pe care le vedem astăzi nu au fost construite toate în același timp. Specialiștii subliniază că a existat o evoluție arhitecturală clară pe parcursul deceniilor, începând de la domnia regelui Burebista și culminând cu epoca lui Decebal. Vechile sanctuare din lemn au fost treptat dezafectate, distruse de foc sau demontate.
În locul lor, meșterii daci au înălțat structuri monumentale din piatră de calcar și andezit, materiale aduse cu un efort uriaș din carierele aflate la zeci de kilometri distanță. Astfel, suprapunerea și alăturarea acestor edificii din generații diferite în celebra Zonă Sacră au creat iluzia unei aglomerări arhitecturale neobișnuite.
Ruinele a patru temple patrulatere, de tipul celor cu aliniamente de coloane, au fost descoperite în interiorul fortificației sau în apropierea acesteia.
Misterul inscripției ,,Decebalvs per Scorilo’’. Nu înseamnă ceea ce credeam
„Trei dintre temple se află pe terasele de pe pantele estice ale dealului, protejate de elementele de fortificare de aici, cel de-al patrulea fiind situat pe o terasă de pe panta de nord, în apropierea unui turn. Din edificiile de cult s-au păstrat doar plintele de calcar pe care erau ridicate coloanele din lemn”, informa Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.
Totodată, diversitatea formelor indică o viață spirituală complexă. Deși mitul zeului suprem Zalmoxis domină cultura populară modernă, panteonul dacic era mult mai vast. Templele patrulatere, cu aliniamente stricte de coloane masive, serveau probabil unor ritualuri complet diferite față de faimoasele sanctuare circulare.
Acestea din urmă funcționau și ca niște calendare astronomice uriașe. Inginerii și preoții daci foloseau poziția aștrilor și unghiul de incidență al soarelui la solstiții pentru a măsura timpul și a stabili ciclurile agricole vitale pentru supraviețuirea poporului. „Sarmizegetusa Regia a fost un spațiu viu, într-o continuă transformare, reflectând atât nevoile spirituale, cât și puterea centralizată a regilor daci, care au transformat capitala într-un centru cosmic și religios”, spun specialiștii.
„La Costești-Cetățuie au fost descoperite in sit două baze de calcar ale unui templu necunoscut până în prezent. Vestigiile noului edificiu au fost identificate pe una dintre terasele din partea sud-vestică a dealului, în locul numit Mălăiște, străbătut de drumul antic. Primele «șiruri de pietre așezate cu o strictă rânduială pe arii cu grijă amenajate» au fost aflate în cetatea dacică de aici în cursul săpăturilor coordonate, începând cu anul 1924, de profesorul clujean D. M. Teodorescu. După un veac, descoperirea unui nou aliniament, al cincilea, impulsionează reluarea subiectului referitor la construcțiile cu destinație religioasă de la Costești-Cetățuie, dar și din restul zonei capitalei Regatului Dac”, arăta Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.
Puterea lui Deceneu și controlul politic absolut prin religie
Dincolo de măsurătorile astronomice și de arhitectura uimitoare, templele reprezentau instrumentul suprem de control al maselor. Istoria consemnată de autorii antici ne arată că regele Burebista a reușit să unifice triburile trace rebele doar cu ajutorul și influența marelui preot Deceneu. Religia a devenit astfel inima și motorul statului dac.
„Omul modern trebuie să facă doar presupuneri cu privire la religia vechilor daci, fără să impună o anumită opinie, cel puțin atâta timp cât nu se găsesc alte informații certe sau descoperiri arheologice cu adevărat grăitoare cu privire la caracterul ei”, afirma arheologul Ion Horațiu Crișan, după patru decenii de cercetări ale cetăților dacice, în volumul Spiritualitatea geto-dacilor (1986).
Capitala Sarmizegetusa Regia nu era doar o fortăreață militară invincibilă, ascunsă de păduri de nepătruns, ci și cel mai mare centru de pelerinaj din regiune. Preoții daci dețineau cunoștințe avansate de medicină, astronomie și botanică, pe care le țineau strict secrete. Ei foloseau grandoarea templelor de andezit și ceremoniile fastuoase pentru a legitima deciziile regelui în fața aristocrației războinice și a poporului de rând.
„Din structura templelor a rămas doar o mică parte, ele fiind distruse în cursul războaielor cu romanii. Totuși, elementele arhitectonice care s-au păstrat vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică în lumea dacică. Cele mai multe dintre temple erau prevăzute cu baze (plinte) din calcar sau din andezit, care susțineau coloane din lemn”, informa Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.
Astăzi, aceste vestigii magnifice, incluse pe bună dreptate în patrimoniul mondial UNESCO, rămân o dovadă incontestabilă a unei civilizații mult mai rafinate și avansate decât o descriu cronicile reci ale cuceritorilor romani.
Comoara lui Decebal. Povestea controversată a aurului dac ascuns înainte de invazia romană
