În inima Munților Orăștiei, Marele Sanctuar Circular de la Sarmizegetusa Regia continuă să inspire venerație și să nască întrebări. De zeci de ani, acest monument megalitic a fost în centrul uneia dintre cele mai populare și mai romantice teorii din istoria României: aceea că ar fi un calendar de piatră sofisticat, o dovadă a cunoștințelor astronomice avansate ale dacilor. Deși această idee, popularizată în anii ’60, a fost între timp infirmată de descoperiri arheologice ulterioare, ea persistă cu o forță remarcabilă în conștiința publică, ilustrând perfect modul în care miturile istorice se pot dovedi mai rezistente decât dovezile științifice.
Nașterea unei teorii – Viziunea lui Hadrian Daicoviciu
Marele Sanctuar Circular, un complex cu un diametru de aproape 30 de metri, a fost interpretat în diverse moduri de la descoperirea sa. Inițial considerat un templu, apoi ruina unui amfiteatru, a fost excavat complet la începutul anilor ’50 de o echipă condusă de arheologul Constantin Daicoviciu. Fiul său, istoricul Hadrian Daicoviciu, a fost cel care, în anii ’60, a dezvoltat și popularizat teoria fascinantă a „calendarului dacic”.
Analizând structura complexă a sanctuarului – compusă din trei cercuri concentrice (unul din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit și unul din stâlpi de lemn) și o potcoavă interioară – Daicoviciu a propus că aceasta era, de fapt, un instrument de măsurare a timpului. El s-a concentrat pe cercul format din 180 de stâlpi înguști și 30 de stâlpi lați, dispuși într-un model repetitiv: după șase stâlpi înguști urma invariabil unul lat.
„Admițând că numai stâlpii subțiri reprezintă zile calendaristice, sanctuarul mare rotund cuprinde 180 de zile, repartizate în 30 de grupuri de câte 6,” scria Hadrian Daicoviciu în volumul „Dacii„. „Să facem acum încă un pas înainte, afirmând că numărul de 180 de zile ne duce la concluzia existenței unui calendar în care anul era de 360 de zile.” Ideea era că sanctuarul reprezenta o jumătate de an, iar ciclul se repeta.
Lovitura de grație – Descoperirea care a demontat teoria
Hadrian Daicoviciu a fost conștient că un an de 360 de zile este inexact. El a presupus că dacii cunoșteau această eroare și foloseau un alt element al sanctuarului pentru a face corecțiile necesare, aducând anul dacic mai aproape de anul tropic (365,25 zile). El a identificat acest instrument de corecție în cercul interior de stâlpi de lemn, despre care a crezut că număra 68 de bucăți.
Aici, însă, teoria sa despre Calendarul Dacic s-a prăbușit. Așa cum a explicat recent arheologul Aurora Pețan, săpăturile arheologice din anul 1980 au scos la iveală nu 68, ci 84 de gropi de stâlpi de lemn în acel cerc. Această descoperire a invalidat complet calculul matematic care stătea la baza mecanismului de corecție propus de Daicoviciu.
„Deci toată povestea cu calendarul s-a ruinat,” a concluzionat Pețan. Mai mult, datele arheologice recente arată că acești stâlpi de lemn erau amplasați la distanțe foarte variate și, cel mai important, nu erau vizibili, fiind parte a structurii de rezistență a unui templu acoperit, ceea ce face improbabilă utilizarea lor ca instrument de calcul vizual.
Misterul Sarmizegetusa Regia. Cine a distrus templele antice din Munții Orăștie
Persistența unui mit atractiv
Deși demontată în mediul academic, ideea „Calendarului Dacic” a refuzat să dispară din imaginarul colectiv. A fost dezvoltată în zeci de cărți și articole de către pasionați de istorie și dacologie, care au adăugat noi interpretări, adesea astrologice sau ezoterice.
Pentru numeroși turiști care ajung la Sarmizegetusa Regia, misterul calendarului rămâne principalul punct de atracție, unii dintre ei recurgând chiar la gesturi ritualice, precum descălțatul, în încercarea de a „simți energiile” locului.
Deși posibilitatea ca sanctuarul să fi avut anumite semnificații matematico-astronomice, așa cum aveau multe temple antice, nu poate fi complet exclusă, teoria specifică a unui calendar de 360 de zile, așa cum a fost formulată de Hadrian Daicoviciu, nu mai este susținută de dovezile arheologice actuale.
Povestea sa rămâne un exemplu fascinant despre cum o ipoteză ingenioasă și romantică poate captiva imaginația publică, continuând să trăiască o viață proprie, independentă de verdictul riguros al științei.
Misterul real al Sarmizegetusei Regia este încă în curs de descifrare, dar el este, cel mai probabil, unul legat de spiritualitate, ritual și politică, mai degrabă decât de un simplu calcul calendaristic.
Misterele de la Sarmizegetusa Regia! Cuiul dacic care nu ruginește și orașul subteran
Publicitate
