Legenda comorii uriașe a regelui dac Decebal a aprins imaginația de-a lungul secolelor, transformându-se într-unul dintre cele mai persistente mistere istorice ale spațiului românesc. Înainte de inevitabila cucerire a Daciei de către Imperiul Roman, condus de împăratul Traian, se spune că Decebal ar fi luat măsuri extreme pentru a ascunde bogățiile adunate în capitala sa, Sarmizegetusa Regia, pentru a le feri de mâinile invadatorilor. Se vorbește despre tone de aur, argint și pietre prețioase a căror valoare, estimată la prețurile actuale, ar depăși 10 miliarde de euro. Dar ce s-a întâmplat cu această fabuloasă comoară?
Bogăția dacilor și importanța Sarmizegetusei Regia
Întrebările despre bogăția regatului dac și importanța strategică a cetății Sarmizegetusa Regia capătă răspunsuri clare din izvoarele istorice. Dacia, în perioada sa de apogeu sub conducerea lui Decebal (87-106 d.Hr.), era un regat prosper, cu resurse naturale bogate, în special metale prețioase. Controlul asupra acestor resurse a fost, de altfel, unul dintre motivele majore care au impulsionat campaniile militare romane.
Sarmizegetusa Regia, situată în Munții Orăștiei, nu era doar capitala politică și militară a statului dac, ci și un important centru spiritual și economic. Complexul de cetăți și așezări fortificate din Munții Orăștiei reprezenta inima regatului dac și cucerirea sa era esențială pentru Roma în vederea supunerii complete a Daciei. Faptul că romanii au depus eforturi militare considerabile pentru a cuceri această zonă subliniază importanța strategică și, implicit, economică a regiunii.
Planul secret al lui Decebal
Potrivit relatărilor istoricului roman Cassius Dio (cunoscut și sub numele de Lucius Cassius, 155-229 d.Hr.), în pragul înfrângerii, la sfârșitul anului 105 d.Hr., regele Decebal ar fi pus la cale un plan secret pentru a ascunde tezaurul regatului. El ar fi folosit câteva mii de prizonieri romani pentru a devia cursul râului Sargetia (identificat de obicei cu râul Strei din prezent). În albia secată a râului, prizonierii ar fi săpat gropi cu latura de aproximativ 35,5 metri („un ardent”) și adânci de „două staturi de om”.
În aceste gropi, Decebal ar fi ascuns sute de lăzi masive din lemn de fag, consolidate cu balamale de bronz, umplute cu bogății: circa 3,2 tone de aur, 6,5 tone de argint și o cantitate considerabilă de pietre prețioase. Aceste ascunzători ar fi fost dispuse la o distanță de aproximativ 2,22 km (o leghe) una de alta, începând la o leghe sud de localitatea Călan (identificată cu vechiul Calanicum). Se estimează că fiecare grup de lăzi ar fi conținut între 500 și 700 kg de aur și o cantitate similară de argint.
După plasarea tezaurului pe fundul albiei râului, gropile ar fi fost acoperite cu bolovani rotunzi, iar râul Sargetia ar fi fost readus la cursul său inițial. Pentru a păstra secretul absolut al operațiunii, toți prizonierii romani implicați ar fi fost executați.
Trădarea și recuperarea parțială
Soarta a intervenit însă sub forma unui prizonier roman, pe nume Bicilis, care se pare că a supraviețuit masacrului. Acesta i-ar fi dezvăluit împăratului Traian locația uneia dintre gropile cu „tezaurul lui Decebalus”, neștiind de existența celorlalte ascunzători.
După sinuciderea lui Decebal și cucerirea Sarmizegetusei în anul 106 d.Hr., Traian ar fi recuperat o parte din comoară, pe care a transportat-o la Roma. Medicul personal al împăratului, Statilius Crito, descrie în detaliu, în „Memoriile Bellice”, procesul anevoios prin care soldații Legiunii VII Claudia au dezgropat lăzile extrem de grele, necesitând zece cai pentru a fi târâte pe rampele construite de soldați. Această relatare istorică sprijină ideea că o parte din comoară a fost recuperată de romani.
Misterul persistă: Ce a mai rămas?
Faptul că romanii au descoperit doar o parte din comoară a alimentat căutările neîncetate de-a lungul secolelor. Legenda a atras sute de aventurieri și căutători de comori care au săpat intens în jurul localităților Grădiște, Bucova, Ruși și Călan din județul Hunedoara, sperând să găsească ascunzători nedescoperite.
Nu doar aventurieri anonimi au fost interesați de moștenirea lui Decebal. Se spune că inclusiv regele Ungariei, Matei Corvin, ar fi ordonat excavarea albiei râului Strei între anii 1460-1470. Există indicii că ar fi găsit ceva, deoarece la scurt timp după aceea a dispus formarea unei armate uriașe cu care a obținut victorii împotriva otomanilor, o întreprindere costisitoare care ar fi putut fi finanțată dintr-o descoperire prețioasă.
Documente vieneze din anii 1845-1846 atestă descoperirea în perimetrul Munților Orăștie a unor cantități semnificative de aur (165 kg) și argint (peste 300 kg) provenind din perioada dacică. Deși nu se poate afirma cu certitudine că acestea făceau parte din tezaurul lui Decebal, descoperirea confirmă existența unor bogății considerabile în zonă.
Febra aurului și căutările moderne
Febra aurului lui Decebal a persistat și în secolul XX. Se relatează că în zonă au efectuat căutări diverse regimuri și puteri, de la germani la comuniști și ruși. Julian Chitta, un dizident anti-comunist, a povestit cum în 1959, împreună cu alți deținuți dintr-un lagăr de muncă, a fost pus să sape în albia Streiului sub supravegherea unor arheologi sovietici. Ulterior, aceiași „arheologi” ar fi scanat zidurile Castelului Corvin din Hunedoara și ar fi explorat „Fântâna turcilor” și „Tunelul de scăpare” al castelului.
Întrebarea dacă întreaga comoară a lui Decebal a fost scoasă la lumină rămâne deschisă. Mulți cred că încă mai există locuri ascunse în care tezaurul dac este intact. Descoperirile ocazionale de artefacte dacice valoroase, cum ar fi brățările spiralate din aur, găsite de-a lungul anilor în Munții Orăștiei (unele recuperate după ce fuseseră furate), alimentează această speranță. Aceste brățări, de o valoare istorică și materială inestimabilă, nu sunt considerate a face parte din comoara centrală a regelui, ci mai degrabă din tezaure mai mici sau obiecte de prestigiu aparținând nobilimii dace.
Se estimează că valoarea totală a tezaurului dac, la nivelul prețurilor actuale, ar depăși 10 miliarde de euro. Potențialul de a descoperi ce a mai rămas din el ar putea fi maximizat dacă autoritățile și arheologii ar utiliza tehnologia modernă, cum ar fi scanarea 3D a întregului sit arheologic de la Sarmizegetusa Regia și a perimetrului Munților Orăștie, similar cu tehnicile folosite pentru explorarea piramidelor. O astfel de abordare ar putea dezvălui structuri sau cavități subterane necunoscute, oferind noi indicii în căutarea legendarului tezaur al regelui Decebal.
Orașul subteran al lui Zamolxe. Au avut dacii tuneluri sub Munții Bucegi?
Cine a fost Deceneu, marele preot al dacilor? Un mister neelucidat
Cu o experiență de 10 ani în domeniul jurnalismului IT&C, Marius Ivan este un expert în a traduce complexitatea tehnologică în termeni simpli și ușor de înțeles pentru publicul larg. Pasionat de inovație și tehnologie, el urmărește îndeaproape evoluțiile din industrie și le aduce la cunoștința cititorilor într-un mod captivant și informativ.
Marius a lucrat pentru publicații de top, atât online, cât și offline, unde a acoperit o gamă largă de subiecte, de la lansări de produse noi și tendințe tehnologice emergente, până la probleme de securitate cibernetică și impactul tehnologiei asupra societății. El a intervievat lideri din industrie, experți și utilizatori obișnuiți, oferind cititorilor perspective unice și valoroase asupra lumii tehnologiei.
Pe lângă activitatea sa profesională, Marius este un pasionat de tehnologie și un utilizator avid de gadgeturi. El este mereu în căutarea de noi tehnologii și gadgeturi care să-i facă viața mai ușoară și mai interesantă.