În urmă cu mai bine de două milenii, pe teritoriul de astăzi al Danemarcei au avut loc lucrări de excavare de o amploare uluitoare. Comunitățile din vechime au săpat mii de gropi misterioase. Fiecare dintre acestea avea o adâncime cuprinsă între 30 și 40 de centimetri. Gropile erau dispuse în fâșii lungi, cu lățimi de trei până la șase metri. În unele cazuri, aceste structuri se întindeau pe distanțe de câțiva kilometri. În lumea arheologică, acest fenomen fascinant este cunoscut sub numele de „centuri de gropi”. Construite în prima parte a Epocii Fierului, între anii 500 și 300 înainte de Hristos, aceste rețele au fost concentrate în special în regiunile Iutlanda Centrală și de Vest, dar și pe insulele Funen și Lolland. Deși au trecut decenii de la primele descoperiri, utilitatea lor exactă rămâne un subiect intens dezbătut în peisajul științific mondial.
Arheologia experimentală și secretele excavărilor din Iutlanda
Primele indicii despre existența acestor structuri ciudate au apărut în anii 1960. Atunci, arheologii de la Muzeul Ringkøbing-Skjern au identificat centura de gropi de la Grønbæk. Până în prezent, specialiștii au reușit să descopere aproape 50 de astfel de centuri pe tot cuprinsul Danemarcei. Cu toate acestea, destinația lor inițială a rămas învăluită în mister, generând numeroase speculații și controverse.
„Gropile erau prea mici pentru a îngropa pe cineva în ele, așa că în mod cert nu erau cimitire”, explică Henriette Lyngstrøm, profesor asociat la Institutul Saxo din cadrul Universității din Copenhaga. Specialistul adaugă: „Ele ar fi putut servi ca structuri defensive sau pentru depozitarea alimentelor. Există mai multe teorii cu privire la scopul lor, dar nu avem un răspuns definitiv.”
Pentru a rezolva această enigmă istorică, o echipă formată din 30 de studenți la arheologie a decis să folosească metodele arheologiei experimentale. Tinerii s-au reunit în satul reconstruit din Epoca Fierului de la Sagnlandet Lejre (Ținutul Legendelor). Ei au fabricat unelte replicate fidel după cele din vechime, au săpat o nouă centură de gropi și au început să testeze diverse scenarii practice. Scopul experimentului a fost de a observa ce funcții puteau îndeplini aceste excavații și ce ipoteze trebuie eliminate definitiv.
La ce foloseau aceste structuri din Epoca Fierului?
O primă ipoteză testată de cercetători a fost cea a conservării alimentelor. În cadrul săpăturilor efectuate în trecut la Lystbækgård, în vestul Iutlandei, arheologii au descoperit cioburi ceramice și fundul unui vas de lut pe fundul unei gropi.
Angelyn Sørensen, studentă la masterul de arheologie preistorică, oferă detalii despre această pistă: „Cioburi ceramice și fundul unui vas de lut au fost găsite într-o astfel de centură din Lystbækgård, în vestul Iutlandei. Acest lucru poate fi interpretat în mai multe moduri. O interpretare ar putea fi aceea că gropile erau folosite pentru a depozita alimente – un fel de frigider.”
Pentru a verifica dacă pământul putea funcționa ca un sistem de refrigerare natural, Angelyn Sørensen a plasat o bucată de carne de pui într-un vas de ceramică, la o temperatură inițială de 10 grade Celsius. Vasul a fost acoperit și introdus în groapă, iar evoluția termică a fost monitorizată constant cu un termometru special. Experimentul s-a desfășurat într-o zi caldă de mai, când temperatura exterioară a atins 20 de grade Celsius.
„Temperatura a crescut până la aproximativ 12 grade în timpul zilei, așa că de fapt menține temperatura destul de bine”, a concluzionat studenta. Deși 12 grade Celsius nu reprezintă temperatura ideală pentru păstrarea pe termen lung a cărnii, experimentul a demonstrat că solul oferă o izolare termică eficientă. „Ar fi putut fi ceva sezonier, de exemplu toamna, când în general este mai frig”, a estimat Angelyn Sørensen. Totodată, echipa a descoperit că bucățile mari de ceramică spartă erau extrem de eficiente dacă erau folosite ca unelte improvizate pentru săparea pământului. „Cred că aceste centuri de gropi au avut funcții diferite în locuri diferite. Funcția de frigider este încă o posibilitate”, a adăugat tânăra.
Lopețile din lemn care au fost confundate cu vâslele
La celălalt capăt al sitului experimental, o altă echipă a analizat eficiența uneltelor de lucru din Epoca Fierului. Clara Thejls, o altă studentă implicată în proiect, a lucrat direct cu replici ale unor lopeți vechi din lemn. Aceste obiecte au o formă deosebită, fiind plate la ambele capete și prevăzute cu un mâner central.
„S-au găsit multe dintre aceste lopeți de lemn din Epoca Fierului, dar nu știm exact cum erau folosite”, declară Clara Thejls. Ea povestește că, inițial, comunitatea științifică a crezut că aceste obiecte erau vâsle pentru bărci. Totuși, forma lor asimetrică le făcea complet inutile pentru navigarea în linie dreaptă. În schimb, urmele microscopice de sol și pietriș descoperite pe marginile uzate ale artefactelor originale au demonstrat clar că destinația lor era una telurică.
„Vrem să vedem cât timp durează să sapi gropi cu lopeți de lemn și câtă energie necesită acest lucru”, explică Clara Thejls scopul testului. Pentru a măsura productivitatea, o parte dintre studenți a săpat folosind lopețile din lemn, în timp ce un alt grup a utilizat unelte metalice moderne.
Diferențele au fost majore, după cum confirmă studenta: „Este cu siguranță mai greu să lucrezi cu lopețile de lemn și durează mai mult. În parte pentru că trebuie ascuțite cu un topor din când în când, iar lopețile din metal nu necesită asta.” Întrebată dacă crede că oamenii din trecut foloseau aceste instrumente rudimentare pentru proiecte atât de mari, ea a concluzionat: „Îmi pot imagina că le foloseau. Bur este greu, așa că înțeleg de ce oamenii au renunțat la ele.”
Structura socială din Epoca Fierului reflectată în organizarea muncii
Experimentele de la Lejre au vizat și o altă teorie populară, cea conform căreia centurile de gropi reprezentau un sistem ingenios de fortificații militare. În Epoca Fierului, conflictele teritoriale dintre triburi erau frecvente, iar apărarea așezărilor era vitală. Rezultatele finale oferite de jurnaliștii de la publicația științifică daneză Videnskab.dk au confirmat parțial această ipoteză strategică. După simularea unui atac, Clara Thejls a precizat că sistemul a funcționat excelent pentru cei aflați în defensivă. „Atacatorilor le-a fost greu să lupte și să își mențină echilibrul, în timp ce apărătorii au reușit să contratace eficient”, a subliniat ea.
Pe de altă parte, încercările din trecut au demontat alte supoziții. În anul 2015, Henriette Lyngstrøm și studenții săi au testat ideea că gropile erau destinate izolării animalelor domestice, precum oile și vacile. Ipoteza a fost infirmată rapid după ce animalele aduse la fața locului au traversat șanțurile fără nicio ezitare.
Dincolo de destinația fizică a gropilor, profesorul Henriette Lyngstrøm consideră că acest experiment a oferit lecții prețioase despre organizarea socială preistorică. „Este ceva ce cred că fiecare student la arheologie ar trebui să facă. Există lucruri pe care pur și simplu nu le poți citi într’o carte sau pe un ecran. Trebuie să ieși acolo, să simți singur și să testezi”, declară ea.
Profesoara subliniază că organizarea șantierului arheologic a scos la iveală detalii despre ierarhiile tribale: „Am obținut deja informații prețioase despre structurile sociale legate de muncă. Dacă prea mulți oameni sapă o groapă, procesul devine ineficient. Activitatea necesită o conducere și o coordonare clare, ceea ce indică o probabilă structură ierarhică.” Toate concluziile acestui experiment amplu de la Lejre urmează să fie detaliate și publicate într-un articol științific de specialitate.
Un monument neobișnuit, din Epoca Bronzului, face senzație în lumea științifică
