O „carte pierdută” veche de 2.000 de ani, în care se vorbește despre dinastiile care i-au urmat lui Alexandru cel Mare, ar putea fi în sfârșit descifrată, la aproape două milenii după ce textul a fost parțial distrus de erupția Muntelui Vezuviu din anul 79 d.Hr. și, secole mai târziu, a fost predat lui Napoleon Bonaparte.
Motivul acestei descoperiri? Cercetătorii folosesc învățarea automată, o ramură a inteligenței artificiale, pentru a descifra cerneala de pe pergament.
Richard Janko, profesor universitar la Universitatea din Michigan, a declarat că doar mici părți din textul puternic deteriorat pot fi citite în acest moment.
„Acesta conține numele mai multor dinastii macedonene și generali ai lui Alexandru”, a spus Janko, menționând că include și „mai multe mențiuni despre Alexandru însuși”.
După ce Alexandru cel Mare a murit în anul 323 î.Hr., imperiul său s-a destrămat.
Textul îi menționează pe generalii macedoneni Seleucus, care a ajuns să stăpânească o mare parte din teritoriile din Orientul Mijlociu, și Cassander, care a condus Grecia după moartea lui Alexandru.
Cartea pierdută provine din Vila Papirusurilor de la Herculaneum, un oraș care a fost distrus alături de Pompei în urma erupției Muntelui Vezuviu, după începutul primului mileniu.
Vila, numită astfel pentru vastele sale suluri de papirusuri, conține numeroase scrieri ale filozofului Philodemus (a trăit între 110 î.Hr. și 30 î.Hr.). Aceste papirusuri au fost carbonizate în momentul erupției vulcanului.
La un moment dat, textul a fost găsit, iar acesta a fost dăruit lui Napoleon Bonaparte în 1804. Acesta l-a dăruit Institutului Franței din Paris, unde se află în prezent. În 1986, o tentativă de derulare a papirusului a dus la deteriorări suplimentare, a declarat Janko.
Ce scrie în cartea pierdută a lui Alexandru
Janko a studiat papirusul cu ajutorul unei echipe conduse de Brent Seales, director al Centrului pentru vizualizare și medii virtuale de la Universitatea din Kentucky.
Pentru a descoperi secretele papirusului, echipa lui Seales a folosit învățarea automată.
Ei au antrenat un program de calculator cum să detecteze cerneala de pe papirusuri lăsându-l să analizeze pergamentele antice cu ajutorul tomografiei computerizate (CT), care ia mii de raze X pentru a realiza imagini digitale 3D ale scrisului de pe papirus.
În timpul prezentării, Janko a precizat că munca echipei face ca, treptat, tot mai mult text să fie lizibil. „Cu fiecare iterație a muncii sale [a lui Seales], capacitatea de a citi mai multe din aceste fragmente devine de fiecare dată mai bună”, a spus Janko.
Cu toate acestea, multe lucruri despre pergament rămân un mister. Autorul textului este necunoscut. De asemenea, nu este clar de ce se afla în interiorul vilei. Janko a remarcat că multe dintre textele din vilă au fost scrise de Philodemus și discută despre filosofie, nu despre istorie.
Janko a emis ipoteza că este posibil ca textul să fi fost împrumutat și să nu fi fost returnat. O posibilitate este că Philodemus însuși l-a folosit ca referință pentru a-și scrie lucrarea „Despre regele cel bun după Homer”, a declarat Jeffrey Fish, profesor de limbi clasice la Universitatea Baylor din Texas.
În această lucrare, Philodemus îi compară pe regii de după Alexandru cu cei care au domnit anterior, punându-i pe regii de după Alexandru într-o lumină negativă.
Patronul lui Philodemus a fost Lucius Calpurnius Piso Caesoninus, un guvernator roman al Macedoniei. „Cred că Filodemus îi arată lui Piso că exemplul regilor buni ai lui Homer îl poate ajuta, în calitate de guvernator al Macedoniei, să îi depășească pe conducătorii elenistici decadenți care l-au precedat”, a spus Fish.