Cercetătorii de la Universitatea Rockefeller, Institutul J. Craig Venter și Universitatea din Florența au declanșat un amplu proiect științific menit să reconstruiască ADN-ul lui Leonardo da Vinci. Motivul? Vor să descopere dacă acest geniu a avut a o linie genetică specială care l-a făcut să fie excepțional.
La peste cinci secole de la moartea sa, geniul universal Leonardo da Vinci continuă să fascineze și să ascundă mistere pe care nici arta, nici istoria nu le-au putut descifra complet.
Astăzi, însă, o nouă frontieră în cunoaștere se deschide, nu prin studiul documentelor vechi, ci prin analiza codului vieții. Un proiect științific internațional de anvergură, care a făcut progrese remarcabile, își propune să facă ceea ce părea imposibil: să reconstruiască ADN-ul lui Leonardo, folosind ca punte peste timp sângele rudelor sale care trăiesc în prezent.
Misterul mormântului
Provocarea centrală a acestui demers este una uriașă: Leonardo da Vinci nu a avut copii cunoscuți, iar locul său de odihnă veșnică este incert. Deși o lespede funerară din Capela Saint-Hubert, la Castelul Amboise din Franța, îi poartă numele, rămășițele sale au fost mutate de mai multe ori de-a lungul secolelor, iar autenticitatea osemintelor de acolo nu a fost niciodată confirmată. Fără un descendent direct și fără o sursă sigură de material genetic, orice încercare de a-i studia ADN-ul părea sortită eșecului, relatează Eurekalert.org.
Aici intervine munca detectivistică a istoricilor și genealogilor. Timp de decenii, cercetători precum Alessandro Vezzosi și Agnese Sabato au reconstituit cu o migală extraordinară arborele genealogic al familiei da Vinci. Neavând o linie directă de urmat, ei au mers pe o cale ocolitoare, urmărind descendenții tatălui lui Leonardo, Ser Piero, și în special pe cei ai fratelui său vitreg, Domenico.
Această muncă istovitoare a dus la identificarea a 14 descendenți pe linie masculină care trăiesc astăzi în Toscana, printre care se numără artizani, contabili și alți oameni obișnuiți, deveniți brusc cheia către secretele faimosului lor strămoș.
Cromozomul Y
Acești bărbați poartă în celulele lor o adevărată mașină a timpului genetică: cromozomul Y. Transmis aproape neschimbat de la tată la fiu, de-a lungul generațiilor, acest cromozom funcționează ca un „nume de familie” biologic.
Prin analiza și compararea cromozomului Y al rudelor în viață, oamenii de știință de la instituții de prestigiu precum Universitatea Rockefeller, Institutul J. Craig Venter și Universitatea din Florența, au putut confirma continuitatea neîntreruptă a liniei masculine pornind de la tatăl lui Leonardo. Au creat astfel o „amprentă” genetică sigură a familiei da Vinci.
Cu această amprentă genetică confirmată, ambițiile proiectului „Leonardo da Vinci DNA” se ramifică în mai multe direcții fascinante. Primul și cel mai direct obiectiv este rezolvarea misterului de la Amboise. Prin extragerea de material genetic din osemintele presupuse a fi ale lui Leonardo și compararea cromozomului Y cu cel al rudelor în viață, cercetătorii vor putea stabili, în sfârșit, dacă marele geniu se odihnește într-adevăr acolo.
Dacă rămășițele se dovedesc a fi autentice, se deschide o poartă și mai spectaculoasă: posibilitatea secvențierii complete a genomului lui Leonardo. Acest lucru ar putea dezvălui informații despre caracteristicile sale fizice, precum culoarea ochilor și a părului, starea sa de sănătate, eventuale predispoziții la boli și ar putea oferi indicii, deși speculative, despre bazele biologice ale acuității sale vizuale și creativității sale extraordinare.
Un adevărat „Sfânt Graal”
Poate cea mai spectaculoasă ambiție a proiectului, considerată de unii un adevărat „Sfânt Graal” al istoriei artei, este aceea de a căuta urme de ADN direct pe operele de artă sau pe manuscrisele lui Leonardo.
O șuviță de păr, o celulă de piele sau o urmă de salivă lăsată pe o pânză acum 500 de ani ar putea fi comparată cu genomul său confirmat. Succesul într-un astfel de demers ar revoluționa lumea artei, oferind o metodă infailibilă de a autentifica lucrări disputate.
