Cercetătorii de la universitatea japoneză Yamagata au descoperit în Peru încă 143 de desene misterioase, vizibile doar din aer. Este vorba despre desene cu oameni, păsări sau animale patrupede. Dimensiunile variază de la 5 la o sută de metri, relatează GadgetReport.ro
Arheologii japonezi cred că desenele au fost create între anul 100 înainte de Cristos și 300 după Cristos. După trei ani de căutări, oamenii de știință le-au descoperit cu ajutorul tehnologiei inteligenței artificiale. Detalii pot fi aflate de pe site-ul universitătii.
Sunt peste o mie de desene enigmatice gravate în deşertul peruan, cunoscute drept „Liniile Nazca”.
Cele aproximativ 300 de geoglife au dimensiuni variate, majoritatea fiind cuprinse între 15 cm și mai multe sute de metri, iar altele se întind pe câțiva kilometri. Cercetătorul William H. Isbell le-a grupat în următoarele categorii: linii lungi și drepte, figuri largi, geometrice, desene de plante și animale, grămezi de roci și figuri care decorează laturile colinelor din jur. Printre reprezentări se numără maimuțe, tarantule, condori, iguane și multe forme geometrice cum ar fi cercuri, linii perfect paralele sau trapezoide – unele întinzându-se pe 14 km.
Arheologii peruani au descoperit și ei anul trecut 50 de desene noi, numite și „geoclife”, cu ajutorul dronelor. Toate sunt aproape invizibile ochiului uman.
,,Unul dintre desene, de peste 5 metri lungime, descoperit cu ajutorul tehnologiei AI dezvoltată de IBM Japan Ltd, înfățișează forma unui om misterios’’, a declarat Masato Sakai, șeful echipei de cercetători.
Liniile Nazca, descoperite în 1920
Liniile Nazca au fost văzute în anii 1920 de către oamenii aflați în avioanele comerciale care la început au crezut că sunt linii primitive desenate în pământ.
Descoperirea lor este însă atribuită arheologului peruvian Toribio Mejia Xesspe care le-a identificat în timpul unei excursii realizate pe dealurile din apropiere în anul 1927, inițial crezând că sunt artefacte importante ce aparțin civilizației incașe.
Geoglifele au devenit cunoscute pe scară largă după anii 1930 când au fost observate dintr-o aeronavă, viziunea de ansamblu a acestora putând fi remarcată doar din aer.
Piloții avionului trebuiau să fotografieze locurile prin care urma să fie construită autostrada panamericană care trecea prin Valle de Palpa. În timpul survolului acestei zone au realizat instantanee cu niște linii necunoscute lor, crezând că sunt drumuri vechi sau șanțuri de irigare incașe. Teoria a fost ulterior infirmată de către cercetătorul Paul Kosak de la Universitatea din Long Island care a efectuat în 1940 diagnoza asupra acestei descoperiri.
