În lumea inovațiilor tehnologice și a misterelor științifice, un nume românesc stârnește de decenii fascinație și controverse: Nicolae Vasilescu-Karpen și invenția sa, cunoscută sub numele de Pila Karpen. Descrisă adesea ca un soi de „perpetuum mobile” energetic, această baterie unică continuă să funcționeze fără oprire de peste 70 de ani, alimentând speculații și întrebări cu privire la principiile sale de funcționare.
Născut în 1870 la Craiova, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost o figură proeminentă în domeniul ingineriei și fizicii.
Și-a obținut doctoratul la Paris și a activat ca profesor la prestigioasa Universitate din Lille. Deși a avut o carieră academică și inginerească solidă, invenția care i-a adus cea mai mare notorietate este, fără îndoială, pila sa electrică.
Ce este Pila Karpen?
La bază, o pilă electrică este un dispozitiv electrochimic (o baterie) care transformă energia rezultată dintr-o reacție chimică în energie electrică, generând electroni și asigurând circulația acestora.
Conceptul de pilă electrică nu este nou, arheologii descoperind exemple antice, precum cele din Bagdad, vechi de peste două milenii.
Ceea ce face Pila Karpen excepțională este longevitatea sa aparent nelimitată.
Construită în anul 1950, pe baza unui brevet obținut de Karpen încă din 1924, pila a funcționat continuu de atunci, menținând o tensiune constantă de 1 Volt.
Mecanismul de funcționare și controversele
Pila Karpen este compusă din electrozi de aur (lucios) și platină neagră (poroasă), scufundați într-o soluție de acid sulfuric de înaltă puritate.
Inițial, a fost catalogată greșit ca o pilă de concentrație, fie dintr-o înțelegere eronată, fie, conform unor teorii, dintr-o posibilă dezinformare intenționată pentru a împiedica reproducerea sa pe scară largă.
Unii oameni de știință care au studiat dispozitivul sugerează că Pila Karpen funcționează prin utilizarea exclusivă a căldurii mediului ambiant ca sursă de energie.
Această ipoteză, dacă ar fi pe deplin validată, ar pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii, care stipulează condițiile în care energia termică poate fi transformată în energie mecanică și arată sensul spontan al transformărilor energetice (de la potențial înalt la potențial scăzut).
Nicolae Vasilescu-Karpen însuși a încercat să convingă comunitatea științifică internațională că a creat un „perpetuum mobile” în domeniul electric, dar fără succes.
Pila a fost prezentată la conferințe științifice în Paris și Bologna, unde specialiștii au analizat-o, dar nu au ajuns la o concluzie unanimă care să explice longevitatea sa neobișnuită, mult peste durata de viață tipică a unei baterii (care nu ar trebui să depășească 10 ani).
Interesul pentru pilă a fost notabil și în anii ’70 în Franța.
Explicații alternative
Există și susținători care resping ideea de „perpetuum mobile”, argumentând că Vasilescu-Karpen a construit o pilă care folosește într-adevăr temperatura mediului ambiant ca sursă de energie, dar nu într-un mod care să contrazică legile termodinamicii.
Profesorul Nicolae Vaszilcsin a propus o explicație alternativă, sugerând că Pila Karpen nu este o pilă electrică clasică, ci mai degrabă un condensator electric special.
Conform teoriei sale, dispozitivul are o capacitate redusă și generează un curent foarte mic. Acesta se descarcă rapid (aproximativ 0,5 secunde), punând în mișcare un micromotor electric conectat.
Motorul funcționează apoi prin inerție timp de aproximativ 18 secunde, perioadă în care pila se „reîncarcă”. Reîncărcarea ar implica răcirea electrolitului și extragerea energiei termice din mediu.
Un mecanism ingenios, inventat tot de Karpen, ar cupla și decupla pila de la motor. Conform acestei viziuni, nu este vorba de un perpetuum mobile, ci de un ciclu de încărcare-descărcare ce utilizează energia termică ambientală.
Un exponat fascinant
În prezent, Pila Karpen face parte din patrimoniul Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida” din București. Din motive de securitate, a fost păstrată o perioadă într-un seif, dar începând cu anul 2013, a fost din nou expusă publicului.
Specialiștii confirmă că dispozitivul continuă să producă curent cu o tensiune constantă de 1 volt, chiar și după peste șapte decenii de funcționare.
Dincolo de explicațiile științifice și controverse, Pila Karpen a alimentat și speculații mai puțin confirmate, precum cea că ar sta la baza tehnologiei spațiale secrete a NASA sau că a fost utilizată în misiunea aselenizării, o convingere exprimată de profesorul Ionel Solomon.
Indiferent de explicația sa finală, Pila Karpen rămâne o realizare remarcabilă a ingineriei românești și un subiect de studiu fascinant, un dispozitiv care continuă să sfideze, cel puțin aparent, înțelegerea convențională a conversiei energiei și să stimuleze curiozitatea științifică.
Povestea autobuzelor rachetă care i-au speriat pe americani!
Povestea DAC 120 DE. Camionul electric al lui Ceaușescu care a uimit o lume întreagă
