O poveste ce datează din 1895 continuă să suscite interesul lumii științifice. Este vorba despre mitul lui Edward Mordrake – un om cu două fețe a cărui existență a fost confirmată, pentru prima dată, în enciclopedia Anomalies and Curiosities of Medicine din 1896.
La 8 decembrie 1895, Boston Sunday Post a publicat un articol intitulat „Minunile științei moderne”. Articolul prezenta rapoarte ale așa-numitei „Royal Scientific Society” care documentau existența unor „ciudățenii umane”.
Această listă de „ciudățenii umane” includea, printre altele, și cazul lui Edward Mordrake – un om cu două fețe.
Potrivit Post, Edward Mordrake (ortografiat inițial Mordake) a fost un nobil englez tânăr, inteligent și chipeș, precum și un „muzician de o rară abilitate”.
Dar, odată cu toate marile sale binecuvântări, a venit și un blestem teribil. Pe lângă chipul său frumos și normal, Mordrake avea o a doua față terifiantă la ceafă.
Se spunea că cea de-a doua față era „frumoasă ca un vis, hidoasă ca diavolul”. Această față ciudată poseda, de asemenea, o inteligență „de o natură malignă”. Ori de câte ori Mordrake plângea, cea de-a doua față „zâmbea și rânjea”.
Omul cu două fețe
Mordrake era în permanență chinuit de „geamănul său diavolesc”, care îl ținea treaz toată noaptea șoptindu-i „lucruri despre care se vorbește doar în iad”.
În cele din urmă a înnebunit, tânărul nobil s-a sinucis la vârsta de 23 de ani, lăsând în urmă un bilet în care ordona ca fața malefică să fie distrusă după moartea sa, „ca nu cumva să continue să șoptească îngrozitor în mormântul meu”.
Povestea omului cu două fețe s-a răspândit în America. Publicul a cerut cu insistență mai multe detalii despre Mordrake și chiar și profesioniștii din domeniul medical au abordat povestea fără nici un pic de scepticism.
În 1896, medicii americani George M. Gould și Walter L. Pyle au inclus povestea lui Mordrake în cartea lor Anomaliile și curiozitățile medicinei – o colecție de cazuri medicale ciudate. Deși Gould și Pyle erau oftalmologi legitimi, cu practici medicale de succes, ei erau și destul de creduli, cel puțin în acest caz.
După cum s-a dovedit, povestea lui Edward Mordrake a fost o farsă.
După cum a dedus cu sârguință blogul Museum of Hoaxes al lui Alex Boese, autorul articolului original din Post, Charles Lotin Hildreth, a fost un poet și scriitor de science-fiction. Poveștile sale tindeau spre fantastic și lumea de dincolo, spre deosebire de articolele bazate pe realitate.
Desigur, doar pentru că cineva scrie de obicei ficțiune nu înseamnă că tot ceea ce scrie este ficțiune. Cu toate acestea, există multe indicii că povestea lui Mordrake este în întregime fictivă.
În primul rând, articolul lui Hildreth citează „Royal Scientific Society” ca sursă a numeroaselor sale cazuri medicale bizare, dar o organizație cu acest nume nu exista în secolul al XIX-lea.
Societatea Regală din Londra era o instituție științifică veche de secole, dar nu exista nicio organizație în lumea occidentală care să aibă în același timp numele „regal” și „științific”.
Cu toate acestea, numele ar fi putut suna credibil pentru oamenii care nu locuiau în Anglia – ceea ce poate explica de ce atât de mulți americani au crezut povestea omului cu două fețe.
O ficțiune?
Articolul lui Hildreth pare să fie prima dată când oricare dintre cazurile medicale descrise de el a apărut în vreo literatură, științifică sau de altă natură. Întreaga bază de date a Societății Regale din Londra poate fi căutată online, iar Boese nu a putut găsi în arhivele sale niciuna dintre anomaliile lui Hildreth – de la Păianjenul din Norfolk (un cap uman cu șase picioare păroase) la Femeia-Pește din Lincoln (o creatură asemănătoare unei sirene).
„Când ne dăm seama de acest lucru”, scrie Boese, „devine clar că articolul lui Hildreth a fost o ficțiune. Totul a fost o invenție a imaginației sale, inclusiv Edward Mordake”.
Misterul din ,,Peștera giganților” din Nevada. A existat o altă rasă umană dispărută?
După cum vă puteți imagina, multe ziare de la sfârșitul secolului al XIX-lea nu erau ținute la aceleași standarde editoriale ca în prezent. Erau încă surse importante de informare și divertisment, dar erau, de asemenea, pline de povești fictive prezentate ca și cum ar fi fost non-ficțiune.
În cele din urmă, relatearea lui Hildreth a fost pur și simplu o poveste scrisă suficient de convingător pentru a păcăli câțiva doctori – și pentru a dăinui în imaginația publică timp de mai bine de un secol.
Hildreth a murit la doar câteva luni după ce articolul său a fost publicat, așa că nu a apucat să vadă cât de repede au fost păcăliți americanii de creativitatea sa sălbatică.
Moștenirea lui Edward Mordrake
Povestea lui Edward Mordrake a cunoscut o recenta revenire în popularitate, în parte datorită serialului de televiziune American Horror Story.
Serialul reia elementele de bază ale legendei urbane, deși întruchiparea televizată a lui Mordrake este împinsă la crimă, dar și la sinucidere.
Scenariștii trebuie să se fi inspirat foarte mult din articolul original din Boston Sunday Post, deoarece băiatul homar își face și el apariția în serial.
Ca nu cumva cititorii moderni să creadă că sunt mult mai înțelepți decât înaintașii lor victorieni și că nu s-ar fi lăsat niciodată păcăliți de o poveste atât de absurdă, o fotografie care se presupune că înfățișează rămășițele capului lui Mordrake a devenit virală în 2018.
Nu este pentru prima dată când o fotografie a nobilului blestemat a captat atenția publicului. Dar, ca toate celelalte, este departe de a fi autentică.
Craniul macabru, asemănător lui Janus, este, de fapt, doar o imagine a unui artist despre cum ar fi putut arăta Edward Mordrake dacă ar fi existat.
Artistul chiar a declarat oficial că a fost creat în întregime în scop de divertisment. O altă fotografie celebră care este adesea etichetată în mod eronat ca fiind autentică este opera unui alt artist care a folosit ceară.
Bineînțeles, chiar și cele mai fantastice povești conțin cel puțin un mic sâmbure de adevăr.
O afecțiune medicală reală
Afecțiunea medicală cunoscută sub numele de „duplicare craniofacială” – rezultatul unei expresii anormale a unei proteine – poate provoca duplicarea trăsăturilor faciale ale unui embrion.
Afecțiunea este extrem de rară și, de obicei, letală, deși există câteva cazuri recente documentate de copii care au reușit să supraviețuiască o perioadă scurtă de timp cu această mutație.
De exemplu, Lali Singh s-a născut cu această afecțiune în India în 2008.
Deși, din păcate, Singh nu a trăit mult timp, nu se crede că a fost blestemată precum Edward Mordrake.
De fapt, locuitorii din satul ei credeau că ea era o întruchipare a zeiței hinduse Durga, care este reprezentată în mod tradițional cu mai multe membre.
După ce sărmana Lali a murit când avea doar câteva luni, sătenii au construit un templu în cinstea ei.
În ceea ce-l privește pe Edward Mordrake, povestea sa continuă să șocheze oamenii și astăzi.
Legenda lui Kap Dwa. Poveștea uriașului de 4,5 metri, cu două capete
