Cercetătorii de la Universitatea Bar-Ilan din Israel au descoperit, într-o peșteră aflată în apropiere de Ierusalim, o serie de vestigii care vin să întărească ideea că romanii practicau un ,,ritual al morții” prin care ar fi putut să vorbească cu cei decedați.
Cranii umane antice, lămpi cu ulei și arme au fost găsite în peștera Te’omim, la aproximativ 30 de kilometri vest de Ierusalim. Vestigiile, ce datează din secolele al II-lea și al IV-lea d.Hr., au fost folosite într-o practică cunoscută sub numele de necromanție sau „magie a morții”.
Potrivit lui Boaz Zissu, arheolog la Universitatea Bar-Ilan din Israel, majoritatea evreilor care trăiau în regiune au fost eradicați sau alungați de Imperiul Roman aflat la putere după rebeliunea evreiască cunoscută sub numele de revolta Bar Kokhba, între anii 132 și 136 d.Hr.
Romanii au repopulat apoi regiunea cu oameni din alte părți ale imperiului lor – probabil din Siria, Anatolia și Egipt, a declarat Zissu.
Ce este necromantia
„O nouă populație păgână a sosit în ceea ce fusese anterior Iudeea, dar care acum era Siria Palaestina”, a declarat Zissu. „Ei au adus cu ei idei noi, obiceiuri noi și, aparent, ideea de necromanție„.
Zissu este autor, împreună cu arheologul Eitan Klein de la Autoritatea pentru Antichități din Israel, al unui nou studiu publicat pe 4 iulie în revista Harvard Theological Review. Acesta descrie obiectele descoperite în peșteră: peste 120 de lămpi cu ulei, lame de topor și de suliță și trei cranii umane.
Cartea Morţilor. Un papirus egiptean uluitor aduce noi detalii despre Lumea de Apoi
Publicitate
Vorbind cu morții
Vasta peșteră Te’Omim a fost vizitată de oameni încă din preistorie, iar rebelii evrei au folosit-o ca ascunzătoare față de romani în timpul revoltei Bar Kokhba.
În timpul săpăturilor, cercetătorii au descoperit trei tezaure de monede de aur și argint din acea perioadă. Un filon de rocă rară de alabastru calcaros din adâncul peșterii a fost, de asemenea, extras la un moment dat, poate pentru a crea opere de artă valoroase.
Stilurile lămpilor cu ulei și unele monede ascunse sugerează că peștera a devenit un loc pentru necromanție, atunci când noii sosiți în zonă au adus cu ei ritualurile lor tradiționale, a spus el.
Necromanția era considerată malefică și adesea interzisă în Imperiul Roman. Cu toate acestea, multe orașe antice se aflau în apropierea unor locuri secrete de „oracole” unde oamenii credeau că pot vorbi cu morții. Peștera a devenit un astfel de loc.
Numărul superstiţios 13. Egiptenii, Cartea Morţilor şi o controversă de milenii
„Acolo au găsit condițiile perfecte”, a spus Zissu. „Este un pic izolată, dar nu atât de departe de drumul principal; este adâncă, dar nu foarte adâncă; și are un puț adânc la capăt pe care ei îl considerau o legătură cu lumea subterană”.
Ritualuri antice
Lămpile, craniile umane și părți de arme sunt adăpostite în peștera imensă, adesea atât de departe încât cercetătorii au avut nevoie de stâlpi lungi cu cârlige la capăt pentru a le recupera.
Cercetătorii au crezut inițial că sunt artefacte ale cultului chtonic – ritualuri asociate cu spiritele lumii subterane.
Dar craniile, de asemenea secretate în crăpături, au sugerat că scopul real era de a încerca să vorbească cu morții, care se presupunea că sunt capabili să prezică viitorul, a spus Zissu.
Oasele indivizilor erau uneori folosite în încercarea de a intra în contact cu persoana respectivă după moartea acesteia, iar pâlpâirea flăcărilor putea fi interpretată ca fiind mesajele lor din lumea interlopă, au scris autorii studiului.
„Această peșteră oferă dovezi importante care atestă atât diversitatea practicilor religioase din perioada romană, cât și contrastul puternic dintre utilizarea religioasă a peșterilor de către politeiștii din perioada romană și primele biserici-creștine din peșterile din Țara Sfântă”, a declarat arheologul Ken Dark de la King’s College London.
De ce pretind clarvăzătorii că aud ,,vocile morților’’? O descoperire științifică
