Cercetătorii de la Muzeul de Istorie din Egipt au descoperit că toate monumentele de pe platoul Giza, inclusiv piramidele şi Sfinxul, prezintă semne clare de eroziune cauzate de apă. Acest lucru a determinat mai mulți cercetători să creadă că necropola antică a fost cândva scufundată sub ape. A fost vorba de marele Potop pomenit în Biblie?
Lucrând intensiv pe platoul Giza timp de peste douăzeci de ani, arheologul Sherif El Morsi și
colegul său Antoine Gigal au făcut o descoperire care întărește această teorie. Gigal și El Morsi
nu au fost primii care au propus sau studiat această idee.
Dr. Robert M. Schoch a fost unul dintre primii experți care a abordat ideea că structurile egiptene sunt
mult mai vechi decât sugerează cercetătorii și că întreaga regiune a fost cândva scufundată.
La începutul anilor 1990, Dr. Schoch a avansat ideea că Marele Sfinx din Giza a fost o structură creată cu mii de ani în urmă, în jurul anului 9.000 î.Hr.
Dovezile sugerează că Piramidele și Sfinxul au fost scufundate
Una dintre fosilele marine descoperite de MorsiIdeea că Piramidele și Esfinge au fost scufundate sub o mare cantitate de apă a fost incomoda
specialiștii care au contestat această posibilitate timp de decenii.
Această teorie s-a bazat pe modelele de eroziune a apei care au fost descoperite în monumentele din Giza
și în peisajul înconjurător.
El Morsi și colegii săi au încercat să demonstreze această teorie, căutând indicii care să dezvăluie
adevărata natură a monumentelor, iar căutarea lor a culminat în cele din urmă cu o descoperire
pe care mulți sugerează că este o dovadă concludentă.
Pe măsură ce cercetătorii au analizat și documentat urmele de eroziune de la monumentele din Giza, au descoperit o serie de fosile marine. Ce căutau acestea acolo? Da, se știe că exista în zonă un port pe Nil, infrastructură care a permis transferul uriașelor bucăți de piatră folosite la construirea piramidelor. Însă acest lucru nu explică natura fosilelor, una eminamente marină.
Arheologii s-au concentrat asupra sitului templului Menkare, care ar fi putut fi un fel de lagună când nivelul apei a acoperit întreaga necropolă, inclusiv Marele Sfinx, precum și complexele de temple care îl înconjoară.
În ciuda descoperirii fosilelor, nu toată lumea este convinsă că artefactele reprezintă o dovadă convingătoare a unui platou inundat.
Scepticii susțin că, de exemplu, echinoidul găsit în calcar a fost expus prin eroziune și că creatura fosilizată făcea, de fapt, parte din calcarul original format în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani.
Cu toate acestea, El Morsi a explicat că creatura a fost pietrificată relativ recent.
Misterul civilizaţiei Anunnaki. Mit sau realitate? Legătura cu egiptenii
Cercetătorul a precizat că creatura a fost găsită așezată gravitațional pe sol și în condiții aproape perfecte, aflată în zona intertidală a lagunei, denumire dată în mediul marin de către mediilor marine zonei de substrat costier care este expusă la aer doar în timpul mareei joase, rămânând fiind scufundat odată cu mareea înaltă.
„Putem vedea clar starea imaculată și detaliile perforațiilor exoscheletului, ceea ce înseamnă că că această creatură marină trebuie să fi fost pietrificată în vremuri recente”, a explicat El Morsi.
În plus, cercetătorul notează că inundația platoului a fost destul de semnificativă, ajungând la 75 metri deasupra nivelului actual al mării.
Acest lucru a produs o linie de coastă care probabil că se întindea până la incinta lui Khafre, în apropiere de Marele Sfinx și templul lui Menkare.
„Dovezile sunt acolo. Trebuie doar să ne uităm la monumentele și la blocurile din jur care arată clar
urme de eroziune produse de valurile mareelor, sugerând în același timp că o zonă intertidală de aproximativ două metri a existat în trecut”, susține El Morsi.
Sfinxul, precum și Marea Piramidă din Giza, prezintă, de asemenea, dovezi ale unei mari inundații.
Potrivit lui El Morsi, primele 20 de niveluri ale Marii Piramide din Gizeh prezintă dovezi de eroziune
cauzată de saturația apelor adânci.
Dar dacă nivelul apei era atât de ridicat și Platoul Giza a fost inundat, cu cât timp în urmă ar fi fost acest lucru
s-a întâmplat?
Potrivit cercetătorilor, este dificil să se ofere o cronologie exactă, deoarece în ultimii 100.000 de ani marea
nivelurile din regiune ar fi fluctuat cu peste 120 de metri. Să fie vorba de celebrul Potop menționat în Biblie?
Potopul din Biblie a existat în realitate! Au fost găsite dovezile științifice
Potopul care a afectat omenirea, pomenit în Biblie, a existat în realitate. Cel puțin asta susțin cercetătorii de la Universitatea Michigan din Statele Unite, care au găsit dovezile unui un tsunami gigantic de 4,5 kilometri înălțime, care s-a propagat în toată lumea, în doar 48 de ore.
Asteroidul și tsunami-ul au ucis trei sferturi din viața de pe Pământ, printre supraviețuitori fiind strămoșii păsărilor și cei ai oamenilor moderni.
S-a întâmplat în urmă cu 66 de milioane de ani, iar de vină pentru valul gigant care a măturat planeta a fost impactul cu un asteroid.
Evenimentul s-a produs în peninsula Yucatan din Mexic și a generat un tsunami gigantic de 4,5 kilometri înălțime, care s-a propagat în toată lumea, în doar 48 de ore.
La aproximativ 2,5 minute de la impactul asteroidului, un zid de apă, un val gigantic de 4,5 kilometri înălțime a fost împins din locul dezastrului. La 10 minute după impact, tsunami a ajuns la 220 de kilometri, având înălțimea de 1,5 kilometri.
La o oră după impact, tsunami-ul se răspândise în afara Golfului Mexic și Atlanticului de Nord. După 4 ore, valurile trecuseră prin Calea maritimă a Americii Centrale și în Oceanul Pacific.
La 24 de ore, tsunami-ul a traversat cea mai mare parte a Pacificului și a Atlanticului și a intrat în Oceanul Indian, de ambele părți. La 48 de ore după impact, valurile ajunseseră pe toate coastele din întreaga lume.
La fața locului există un crater denumit Chicxulub. Are un diametru de 14 kilometri, iar tsunamiul care a urmat a devastat coastele din America de Nord și până în Australia și Noua Zeelandă, ducând, printre altele, la dispariția dinozaurilor.
EurekAlert relatează că au fost găsite sedimente antice în peste 100 de situri din întreaga lume care atestă existența potopului din Biblie.
”Acest tsunami a fost suficient de puternic pentru a perturba și eroda sedimentele din bazinele oceanice din jumătate de glob, lăsând fie un gol în înregistrările geologice, fie un amestec de sedimente mai vechi”, a spus Molly Range, de la Universitatea Michigan și autorul principal al studiului.
Asteroidul și tsunami-ul au ucis trei sferturi din viața de pe Pământ, printre supraviețuitori fiind strămoșii păsărilor și cei ai oamenilor moderni.
Povestea Marelui Potop și piramidele. Structurile misterioase ascunse sub deșertul Sahara