Telescopul James Webb, cel mai puternic telescop al NASA, a descoperit sute de „mici puncte roșii” în univers. Este vorba de primele imagini Webb ale părților îndepărtate ale universului, acolo unde au fost observate un grup de galaxii nemaivăzut până atunci. Aceste galaxii – câteva sute și numite Little Red Dots – sunt foarte roșii și compacte și sunt vizibile doar în timpul a aproximativ 1 miliard de ani de istorie cosmică.
Micile Puncte Roșii îi încurcă pe astronomi, deoarece arată ca diferite obiecte astrofizice.
Sunt fie galaxii masive și grele, fie galaxii de dimensiuni modeste, fiecare conținând în centrul său o gaură neagră supermasivă.
Micile Puncte Roșii apar ca obiecte astrofizice diferite, în funcție de faptul că astronomii aleg să le studieze cu ajutorul razelor X, al liniilor de emisie sau altfel.
Informațiile pe care astronomii le-au colectat până acum din spectrele și liniile de emisie ale acestora au condus la două modele divergente care explică natura lor.
Aceste obiecte sunt fie galaxii extrem de dense care conțin miliarde de stele, fie găzduiesc o gaură neagră supermasivă.
Misterul Dark Side. Universul ar putea avea o ,,versiune întunecată”, un fel de lume paralelă
Publicitate
În ipoteza numai stele, Micile Puncte Roșii conțin cantități masive de stele – până la 100 de miliarde de stele.
Acesta este aproximativ același număr de stele ca în Calea Lactee – o galaxie mult mai mare.
Majoritatea Little Red Dots prezintă semne clare ale prezenței unei găuri negre supermasive în centrul lor.
Astronomii își pot da seama dacă există o gaură neagră în galaxie observând liniile mari de emisie din spectrele lor, create de gazul din jurul găurii negre care se învârte la viteză mare. Astronomii estimează de fapt că aceste găuri negre sunt prea masive, în comparație cu dimensiunea galaxiilor compacte care le găzduiesc.
Găurile negre au de obicei o masă de aproximativ 0,1% din masa stelară a galaxiilor care le găzduiesc. Dar unele dintre aceste mici puncte roșii adăpostesc o gaură neagră aproape la fel de masivă ca întreaga lor galaxie. Astronomii le numesc găuri negre supramasive, deoarece existența lor sfidează raportul convențional observat de obicei în galaxii.
Există însă o altă problemă
Spre deosebire de găurile negre obișnuite, cele presupuse a fi prezente în Little Red Dots nu prezintă niciun semn de emisie de raze X.
Chiar și în cele mai profunde imagini de înaltă energie disponibile, unde astronomii ar trebui să poată observa cu ușurință aceste găuri negre, nu există nicio urmă a lor.
Faptul că găurile negre sunt prea mari, sau prea masive, ar putea să nu fie o problemă pentru înțelegerea noastră a universului, ci mai degrabă cel mai bun indiciu al modului în care s-au născut primele găuri negre din univers. De fapt, dacă primele găuri negre care s-au format vreodată au fost foarte masive – de aproximativ 100.000 de ori masa Soarelui – modelele teoretice sugerează că raportul dintre masa găurii negre și masa galaxiei gazdă ar putea rămâne ridicat pentru o lungă perioadă de timp după formare.
Teoria relativității a lui Einstein, dată peste cap de noile descoperiri din Univers
Așadar, cum pot descoperi astronomii adevărata natură a acestor mici pete de lumină care strălucesc la începutul timpului?
Utilizarea telescopului Webb și a unor telescoape cu raze X mai puternice pentru a efectua observații suplimentare va descoperi în cele din urmă o caracteristică pe care astronomii o pot atribui doar unuia dintre cele două scenarii.
De exemplu, dacă astronomii ar detecta în mod clar emisii de raze X sau radio, sau lumină infraroșie emisă în jurul locului unde s-ar putea afla gaura neagră, ar ști că ipoteza găurii negre este cea corectă.
