Fenomenul Tunguska este cel mai puternic impact consemnat până acum pe Pământ, deși au existat deflagrații mai puternice în vremurile preistorice. Explozia, petrecută pe pe 30 iunie 1908, în Siberia, în apropierea râului Podkamennaia Tunguska, la ora locală 07:14, este atribuită unui corp ceresc – o cometă sau un meteorit. Pentru că nu a existat un crater la sol, există tot mai mulți experți care cred că explozia a fost cauzată de un obiect zburător neidentificat.
Explozia de la Tunguska s-a produs la o altitudine de 5-10.000 de metri de sol. Deflagrația a fost atât de puternică încât a scos din rădăcini și rupt zeci de milioane de copaci de o distanță de 2.000 de kilometri pătrați.
Explozia a avut o forță de 10 până la 15 megatone – similară cu testul nuclear Castle Bravo din 1954, a cincea cea mai mare detonare nucleară din istorie. „Cerul a fost rupt în două, iar deasupra pădurii întreaga regiune de nord a cerului a fost acoperită de foc”, au spus martorii.
Nu au fost găsite urme ale unui corp ceresc în zona exploziei și niciun crater. Pentru a explica absența unui crater la sol, cercetătorii presupun că asteroidul sau OZN-ul care a produs explozia nu a lovit de fapt Pământul, dar a intrat în atmosferă deasupra Siberiei și a zburat spre vest părăsind atmosfera deasupra Europei, provocând o serie de explozii la altitudine medie – explicând seria observată și culcarea arborilor în Siberia – și lăsând în urmă praf în atmosfera superioară – explicând norii ciudați de deasupra Europei.
Deflagrația a fost atât de puternică încât a scos din rădăcini și rupt zeci de milioane de copaci de o distanță de 2.000 de kilometri pătrațiUn studiu controversat
Fenomenul Tunguska a fost îndelung studiat de oamenii de știință în ultimul secol. Prima expediție în zona a fost lansată abia în 1927, la aproape 20 de ani după eveniment.
Prima expediție sovietică a fost trimisă la fața locului în 1927, consemnând dimensiunea dezastrului și lansând varianta unui meteorit care ar fi lovit Pământul și ar fi creat Lacul Cheko.
În 1934, astronomi sovietici au propus varianta unei comete care a explodat în Tunguska, pornind de la studiul lui Kulik. Un asemenea corp din gheață s-ar încălzi rapid și s-ar evapora exploziv în aer, fără a lovi solul. Exploziile consecutive ar fi fost suficient de puternice pentru a culca arborii fără a forma un crater și a lăsa multe dovezi.
Potrivit unui studiu publicat de cercetătorii ruși, Tunguska a fost cauzat de un „asteroid fragmentat”, adică un asteroid compus din fragmentele unui asteroid monolitic. Drept rezultat, asteroidul s-a rupt în două, o bucată având 60 metri lățime, iar cealaltă între 6 și 10 metri. Cea mai mică dintre aceste bucăți s-a prăbușit pe Pământ, formând Lacul Cheko.
Echipa a detectat o anomalie de 10 metri lățime pe fundul lacului care ar putea fi un fragment lăsat în urmă de asteroid. Compoziția anomaliei ar putea fi testată pentru a confirma ipoteza, însă echipa lui Gasperini nu mai are acces la sit din cauza războiului din Ucraina.
O erupție vulcanică?
La vremea exploziei, presa internațională a speculat Fenomenul Tunguska ca fiind rezultatul unei erupții vulcanice.
Un nou studiu efectuat de Daniil Hrennikov și colegii de la Universitatea Federală Siberiană din Rusia încearcă să răspundă la întrebarea privind natura impactului folosind simulări computerizate.
Au simulat efectele unui asteroid – compus din stâncă și aliaje metalice – și ale unei comete – compuse mai ales din gheață și urme de praf interplanetar – de dimensiuni variind între 50 și 200 m și intrând în atmosfera Pământului cu o viteză de 20 km/s.
Simulările arată cum frecarea cu aerul încălzește acele obiecte, dar în timp ce piatra și metalul se vaporizează la 3.000 de grade Celsius, apa se evaporă la 100 de grade. Calculele autorilor arată că un corp din gheață suficient de mare ca să explice devastarea din Tunguska nu ar fi parcurs mai mult de 300 km prin atmosferă fără să se vaporizeze complet.
Un OZN?
Unele rapoarte asupra Evenimentului Tunguska descriu o serie de explozii pe cer care sugerează o traiectorie de 700 km prin atmosferă.
Conform autorilor, această observație exclude posibilitatea ca Evenimentul Tunguska să fi fost provocat de un obiect zburător neidentificat care să fie explodat în atmosferă, deasupra zonei respective.
Într-un studiu publicat în 2020 în jurnalul Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, experții au sugerat că un obiect uriaș de fier a trecut prin atmosfera Pământului, iar apoi s-a îndepărtat fără să se mai fragmenteze. Asta ar explica de ce nu există nicio urmă lăsată de asteroid.
De altfel, un om de știință rus și autor de science-fiction care a vizitat Hiroshima la sfârșitul anului 1945 a afirmat că și explozia de la Tunguska trebuie să fi fost de natură nucleară – și, prin urmare, rezultatul unei vizite a extratereștrilor spațiali.
Însă istoricul spațial olandez Geert Sassen sugerează o origine terestră pentru fragmentele spațiale despre care se spune că tocmai au fost descoperite, iar acestea ar putea foarte bine să nu aibă nicio legătură cu evenimentul din 1908. „S-ar putea să fi găsit unele părți ale celui de-al cincilea zbor de testare Vostok”, a declarat el asociaților prin e-mail.
Sassen se referea la un zbor din 22 decembrie 1960, menit să transporte doi câini în spațiu. Potrivit „Challenge to Apollo”, istoria definitivă a cursei spațiale realizată de NASA, „încărcătura utilă a aterizat la aproximativ 3.500 de kilometri distanță de locul de lansare, într-una dintre cele mai îndepărtate și inaccesibile zone din Siberia, în regiunea râului Podkamennaya Tunguska, aproape de punctul de impact al celebrului meteorit Tunguska”.
Misterul din craterul Aitken de pe Lună. OZN sau asteroid? Ce spun experții