Cercetătorii de la Universitatile John Moores din Liverpool si Pavia din Italia au lansat o teorie cu adevărat bulversantă legată de modul în care a fost răstignit Isus Christos. Imaginea clasică potrivit căreia Isus ar fi fost răstignit sub forma unei cruci n-ar fi reală, ci doar o interpretare religioasă.
Daily Mail relatează că timp de secole, biserica a reprezentat rastignirea lui Hristos cu bratele intinse orizontal pe o cruce.
Cercetătorii care au studiat Giulgiul din Torino arata ca acesta prezinta indicii privind rastignirea, care a fost mai dureroasa decat s-a crezut in mod traditional.
Ei sustin ca moartea prin crucificare a lui Isus ar fi fost chiar mai cruda si ca bratele acestuia au fost probabil batute in cuie deasupra capului.
Cercetătorii spun că giulgiul arata, astfel, ca victima a fost asezata pe cruce sub forma literei Y.
Povestea Giulgiului din Torino
Giulgiul din Torino este unul dintre cele mai cunoscute şi controversate artefacte ale creştinismului, veridicitatea acestuia fiind recunoscută, în general, de către credincioşii romano-catolici. Multe dintre controversele care au apărut în jurul acestei relicve au legătură cu afirmaţiile conform acesta ar fi fost folosit la înmormântarea lui Isus Christos, dar şi faptul că existenţa acestuia poate fi urmărită doar până în secolul XIV-lea.
O reprezentare a lui Isus, din deșert, dă naștere unei teorii remarcabile
Cele mai vechi înregistrări istorice ale Giulgiului din Torino îl plasează în Lirey, Franţa, în perioada 1350. Se presupune că un cavaler francez pe nume Geoffroi de Charny l-a prezentat parohului bisericii din Lirey ca fiind giulgiul de înmormântare autentic al lui Iisus Hristos. Nu există nicio înregistrare a modului în care de Charny a obţinut acest artefact şi nici unde s-a aflat în secolele anterioare.
După ce biserica din Lirey a expus giulgiul, aceasta a început să atragă o mulţime de pelerini, dar şi o mulţime de bani. Cu toate acestea, mulţi membri proeminenţi ai bisericii au rămas sceptici cu privire la autenticitatea acestuia. În jurul anului 1389, Pierre Nevoiercis, episcop de Troyes, Franţa, a trimis o scrisoare papei Clement al VII-lea în care pretindea că un artist a mărturisit că a falsificat giulgiul. Ca răspuns, Papa a declarat că giulgiul nu este adevărata pânză de înmormântare a lui Hristos, dar a permis continuarea pelerinajelor.
La aproape 600 de ani de la declararea de către Papa a faptului că giulgiul nu ar fi fost folosit la înmormântarea lui Iisus Hristos, oamenii de ştiinţă au început să studieze problema cu ajutorul mijloacelor moderne, dar cu rezultate variate.
În anii ’70, Proiectul de Cercetare al giulgiului a ajuns la concluzia că marcajele de pe pânză erau în concordanţă cu un corp răstignit şi că petele erau sânge uman real. În 1988, un grup de oameni de ştiinţă a spus că analiza lor a arătat giulgiul originar între 1260 şi 1390, în timp ce un altul a spus că analiza lor a arătat că este originară între 300 înaintea erei noastre şi 400 era noastră. În 2018, cercetătorii au folosit tehnici medico-legale pentru a argumenta că petele de sânge de pe giulgiu nu ar fi putut veni de la Hristos.
Indiferent daca Giulgiul este din timpuri biblice sau medievale, Matteo Borrini de la Universitatea John Moores din Liverpool a spus ca „este o piesa de arta foarte interesanta si de ingeniozitate umana”.
Misterele papirusurilor egiptene, decriptate. A fost Iisus un simplu exorcist?