Universul în care trăim ar putea fi doar o hologramă, o teorie cu iz SF dar care atrage tot mai mulți adepți. La fel ca în celebra serie Westworld, de pe Max, sunt tot mai mulți experți care care cred că realitatea își are niște reguli și principii care par construite artificial, în baza unor constante fundamentale din matematică și fizică.
Ideea de a locui într-o hologramă rămâne o ipoteză. Ea nu a fost universal acceptată în rândul fizicienilor și continuă să fie una dintre numeroasele teorii care încearcă să elucideze natura fundamentală a universului nostru.
Imaginați-vă, pentru o clipă, că întreaga noastră existență nu este altceva decât o hologramă – o imagine tridimensională proiectată pe o suprafață bidimensională. Este o idee care poate suna foarte mult a science fiction, dar în lumea fizicii, este un concept care a fost explorat destul de serios.
Principiul holografic
Ideea intrigantă că universul nostru ar putea fi o hologramă își are rădăcinile într-un concept cunoscut sub numele de „principiul holografic”.
Acest principiu, care a atras atenția pentru prima dată la sfârșitul anilor 1990, a fost propus inițial de fizicienii Leonard Susskind și Gerard ‘t Hooft, cu contribuții majore la dezvoltarea sa din partea teoreticianului Juan Maldacena.
Conform acestui principiu, toate informațiile despre evenimentele care au loc într-un anumit spațiu pot fi codificate la granița spațiului respectiv, la fel cum o hologramă 2D încapsulează informațiile unui obiect 3D.
Acest concept are implicații profunde pentru înțelegerea naturii fundamentale a universului.
Esența acestui principiu constă în sugestia sa că tot ceea ce are loc într-o regiune definită a spațiului poate fi reprezentat în termeni de informații stocate pe granița sa, mai degrabă decât în spațiul volumetric din interiorul acesteia. Este ca și cum ne-am imagina un sistem cosmic de stocare a datelor în care granița conține toate datele esențiale, iar spațiul interior acționează doar ca o proiecție a acestor date.
Realitatea noastră, doar o hologramă?
Poate că vă întrebați cum se leagă acest concept aparent abstract de realitatea noastră de zi cu zi. Aici intră în scenă entitățile cerești enigmatice cunoscute sub numele de găuri negre.
Găurile negre sunt regiuni incredibil de dense din spațiu, caracterizate prin forțe gravitaționale atât de intense încât nici măcar lumina nu poate scăpa din ghearele lor.
Oamenii de știință au propus o idee destul de halucinantă, sugerând că toate informațiile referitoare la obiectele care se aventurează într-o gaură neagră ar putea fi codificate pe orizontul evenimentelor acesteia – granița care înconjoară gaura neagră.
În esență, această limită ar putea servi ca o hologramă cosmică care păstrează o înregistrare a tot ceea ce a fost atras în strânsoarea gravitațională a găurii negre.
Pentru a oferi un context acestui concept, să facem o analogie cu experiența vizionării unui film într-un cinematograf tradițional.
În timp ce vă așezați în scaunul de cinema, absorbit de un film 3D, vă puteți simți ca și cum ați fi o parte integrantă a acțiunii care se desfășoară pe ecran. Cu toate acestea, realitatea este că întregul film este în esență o proiecție pe un ecran plat.
În mod similar, principiul holografic propune că universul nostru familiar 3D ar putea fi o proiecție la scară universală a informațiilor codificate pe o suprafață 2D – un fel de „ecran” pentru realitatea noastră.
Această analogie oferă o vizualizare simplificată a modului în care percepția noastră tridimensională a lumii ar putea apărea din informațiile conținute pe o suprafață mai puțin tridimensională.
De ce este important?
Conceptul de a trăi într-o hologramă rămâne un subiect de discuție și explorare științifică continuă. Cu siguranță, acesta nu a trecut încă de la stadiul de teorie la cel de fapt stabilit. Cu toate acestea, semnificația sa constă în provocările profunde pe care le reprezintă pentru înțelegerea noastră a universului.
Prin explorarea acestui concept, oamenii de știință urmăresc să stabilească conexiuni între diverse ramuri ale fizicii, creând o punte între domeniile mecanicii cuantice și relativității generale.
Această idee prezintă o soluție promițătoare la unele dintre conflictele proeminente din fizica modernă. De exemplu, ea oferă un mijloc potențial de reconciliere a legilor aparent contradictorii ale lumii cuantice cu principiile care guvernează universul la scară cosmologică. În domeniul mecanicii cuantice, fenomenul de suprapunere permite particulelor să existe simultan în mai multe stări.
Conceptul de univers holografic oferă un cadru fascinant pentru înțelegerea modului în care funcționează superpoziția, precum și a influenței acesteia asupra percepției noastre asupra realității.
În plus, această perspectivă are potențialul de a reduce decalajul dintre teoria relativității generale a lui Einstein și mecanica cuantică – două teorii extraordinar de reușite în domeniile lor respective. Principiul holografic oferă un cadru unic pentru armonizarea acestor descrieri aparent contradictorii ale universului.
În esență, ideea de a trăi într-o hologramă servește drept un puternic experiment de gândire care împinge limitele înțelegerii noastre a realității. Deși inițial poate părea exagerată, ea ne reamintește că universul este plin de mistere care așteaptă să fie dezlegate, iar percepția noastră asupra realității poate fi mult mai complexă (sau limitată) decât am îndrăznit să ne imaginăm.
Trăim într-un univers holografic, într-o simulare pe calculator? Ce spun experții