Universul tocmai a devenit și mai fascinant pentru astronomi. O echipă internațională de oameni de știință a identificat o exoplanetă complet neobișnuită, care rescrie regulile de clasificare a lumilor din afara Sistemului nostru Solar. Planeta, denumită oficial L 98-59 d, este situată la aproximativ 35 de ani-lumină de Pământ, în constelația Peștele Zburător. Datele recente arată că aceasta ascunde un ocean vast de rocă topită chiar sub suprafață. Acest rezervor incandescent captează și reține cantități uriașe de sulf în adâncurile planetei. Descoperirea a fost posibilă datorită informațiilor prețioase transmise de telescopul spațial James Webb și analizate cu ajutorul unor modele computerizate de ultimă generație.
De ce planeta L 98-59 d a uimit comunitatea științifică?
Până la această descoperire majoră, oamenii de știință încadrau planetele de această dimensiune în doar două mari categorii. Ele puteau fi considerate „pitice gazoase” stâncoase, având o atmosferă dominată de hidrogen. Cealaltă variantă acceptată era să fie lumi acvatice, acoperite complet de oceane adânci și un strat gros de gheață. Noile dovezi arată însă clar că L 98-59 d nu se potrivește în nicio clasificare existentă. Această lume aparține unei clase planetare complet noi, dominată de compuși grei pe bază de sulf și magmă.
Pentru a înțelege fenomenul, cercetătorii au combinat observațiile telescopice cu modele detaliate ale atmosferelor și interioarelor planetare. Astfel, au dedus ce se întâmplă cu adevărat în inima acestei planete. Rezultatele sugerează că mantaua planetei este formată din silicat topit, un material foarte asemănător cu lava de pe Terra. Sub suprafața planetei se află un ocean global de magmă, care atinge o adâncime de mii de kilometri. Acest mediu extrem și adânc reține sulful în interior pe perioade lungi de timp. Totodată, oceanul de magmă ajută planeta să își mențină o atmosferă groasă, bogată în hidrogen, prevenind dispersarea ei în spațiu din cauza radiațiilor X emise de steaua sa gazdă.
Cum ne explică această lume infernală originile Pământului?
Sistemul planetar din care face parte L 98-59 d a fost descoperit inițial în anul 2019. Steaua centrală este o pitică roșie, mult mai mică și mai rece decât Soarele nostru. Observațiile detaliate realizate cu telescopul James Webb în 2024 au detectat prezența dioxidului de sulf și a altor gaze sulfuroase în straturile superioare ale atmosferei. Radiația ultravioletă puternică a stelei gazdă declanșează reacții chimice intense, care formează aceste gaze cu un miros specific de ouă clocite. Experții cred că planeta s-a format cu o rezervă masivă de materiale volatile și semăna la început cu un sub-Neptun. De-a lungul a aproape cinci miliarde de ani, planeta s-a răcit treptat, a pierdut o parte din atmosferă și și-a redus treptat dimensiunile.
„Această descoperire sugerează că acele categorii pe care astronomii le folosesc în prezent pentru a descrie planetele mici ar putea fi prea simple. Ce alte tipuri de planete mai așteaptă să fie descoperite?”, a declarat doctorul Harrison Nicholls, cercetătorul principal al studiului de la Universitatea din Oxford, citat de ScienceDaily.
El a subliniat că studiul unor astfel de lumi ne poate ajuta să înțelegem inclusiv propriul nostru trecut cosmic.
„Toate planetele încep într-o stare topită din cauza modului în care se formează. Unele se răcesc, precum Pământul, iar altele rămân topite, cum este L 98-59 d. Putem privi aceste observații ca pe o oportunitate de a învăța despre istoria timpurie a propriei noastre planete, și despre originea vieții pe ea, studiind fizica comună care modelează de asemenea aceste lumi extraterestre”, a explicat Nicholls.
„Modelele noastre computerizate simulează diverse procese planetare, permițându-ne efectiv să dăm timpul înapoi și să înțelegem cum a evoluat această exoplanetă stâncoasă neobișnuită”, a adăugat cercetătorul Richard Chatterjee.
Astfel, oamenii de știință susțin că L 98-59 d ar putea fi doar primul exemplu identificat dintr-o familie uriașă de planete bogate în gaze și dominate de sulf. Dacă această ipoteză se confirmă pe viitor, diversitatea lumilor din galaxia noastră este cu mult mai mare și mai spectaculoasă decât s-a crezut anterior.
