La opt decenii de la sinuciderea lui Adolf Hitler în buncărul său din Berlin, progresele geneticii au permis cercetătorilor să realizeze o secvențiere uluitoare a ADN-ului fostului Führer. Rezultatele, obținute dintr-o pată de sânge veche de pe canapeaua sinuciderii, ridică noi și tulburătoare semne de întrebare cu privire la starea fizică și psihicul liderului nazist.
Descoperirea a fost posibilă datorită unei bucăți de material decupate de pe canapea de un soldat aliat în mai 1945 și păstrată ca un artefact macabru, relatează The Times.
Sindromul Kallmann: O posibilă cheie genetică
Cea mai importantă descoperire este faptul că Adolf Hitler ar fi purtat Sindromul Kallmann, o tulburare genetică rară. Această afecțiune este cunoscută pentru faptul că întârzie pubertatea și dezvoltarea normală a organelor sexuale.
Profesorul Turi King, geneticianul principal al cercetării – renumit pentru identificarea rămășițelor lui Richard al III-lea – a subliniat ironia sumbră a descoperirii.
„Dacă [Adolf Hitler] și-ar fi analizat propriile rezultate genetice, aproape sigur s-ar fi trimis singur în camerele de gazare,” a declarat King, citat de The Times.
Implicațiile genetice sugerează că Hitler ar fi avut un nivel scăzut de testosteron și o șansă de 1 la 10 de a avea un micro penis.
Legătura cu trecutul medical
Această descoperire genetică se aliniază cu documente medicale anterioare. Un examen medical al lui Hitler din 1923, descoperit în 2015, indica faptul că liderul nazist avea într-adevăr un testicul necoborât (criptorhidie).
Deși impactul exact al Sindromului Kallmann asupra comportamentului lui Hitler nu poate fi decât speculat, cercetătorii sugerează că afecțiunea ar fi putut genera dificultăți în stabilirea relațiilor sexuale. Descoperirea pare să completeze și relatările din Primul Război Mondial, care sugerau că Hitler era hărțuit din cauza dimensiunii organelor sale genitale.
Cum a fost secvențiat ADN-ul
Analiza a fost efectuată pe o pată de sânge veche de 80 de ani. În 2008, jurnalistul belgian Jean-Paul Mulders a localizat un urmaș cu o linie paternă comună cu Hitler. Când ADN-ul acestui descendent a fost comparat cu cel obținut de pe bucata de material din buncăr, potrivirea a fost confirmată ca fiind perfectă.
Această reușită genetică nu doar că adaugă o nouă dimensiune, deși speculativă, biografiei lui Hitler, dar demonstrează și potențialul extraordinar al testării genetice moderne de a dezvălui secrete istorice mult timp îngropate.
CIA l-a căutat pe Hitler timp de 10 ani, după război. Unde s-ar fi ascuns
