Căutarea vieții inteligente în Univers ar putea lua o întorsătură absolut fascinantă. Astronomii și vânătorii de tehnosemnături și-au îndreptat mereu atenția către conceptul de Sferă Dyson, considerat un adevărat „Sfânt Graal” al explorării spațiale încă din anul 1960, când fizicianul Freeman Dyson a propus această idee revoluționară. Acum, o nouă cercetare publicată recent ne arată exact unde ar trebui să privim. Surprinzător, cele mai reci și mai banale stele din galaxia noastră ar putea ascunde cele mai avansate civilizații extraterestre.
O lucrare științifică nouă, elaborată de Amirnezam Amiri de la Universitatea din Arkansas și disponibilă în prezent ca pre-print pe arXiv explorează în detaliu aspectul vizual al acestor ipotetice structuri masive. Studiul răspunde la o întrebare esențială: cum ar arăta o Sferă Dyson dacă am reuși, în sfârșit, să o observăm prin telescoapele noastre?
Ce este o Sferă Dyson și cum o putem identifica?
În termeni simpli, o civilizație extraterestră extrem de avansată (de Tip II pe scara Kardashev) ar putea construi o structură masivă – sau mai degrabă un „roi” de componente mai mici – în jurul stelei sale gazdă. Scopul? Captarea și utilizarea întregii energii emise de acel astru. Cercetarea lui Amiri indică faptul că piticele roșii și piticele albe sunt țintele ideale pentru a căuta astfel de megastructuri. Motivul este pur pragmatic: costurile și dificultățile inginerești pentru construirea unui roi Dyson ar fi mult reduse în jurul acestor stele de dimensiuni mai mici.
În cazul unei pitice albe, roiul ar putea fi asamblat la doar câteva milioane de kilometri distanță de suprafața stelei. În schimb, pentru o pitică roșie, structura ar trebui plasată la o distanță cuprinsă între 0,05 și 0,3 Unități Astronomice (UA).
Aici intervine detaliul tehnic care dă peste cap astronomia clasică. Deoarece structura ar bloca toată lumina vizibilă a stelei, energia captată trebuie radiată înapoi în spațiu sub formă de căldură (radiație infraroșie), conform legilor conservării energiei. Acest proces ar modifica dramatic locul stelei pe diagrama Hertzsprung-Russell.
„O pitică roșie tipică… are o temperatură la suprafață de aproximativ 3000K grade. O Sferă Dyson care înconjoară o stea ar avea o temperatură scăzută până la 50K – cu două ordine de mărime mai mică”, explică analiza Universe Today.
Oare am descoperit deja candidați valabili?
Impactul vizual ar fi inconfundabil. Dacă roiul ar avea spații goale între panouri, steaua ar prezenta curbe de lumină total nenaturale și neregulate pe măsură ce structura se rotește. Datorită faptului că Telescopul Spațial James Webb excelează tocmai în observarea spectrului infraroșu, acesta devine instrumentul perfect pentru a monitoriza galaxia în căutarea acestor anomalii termice.
Contextul actual face această cercetare cu atât mai relevantă. În luna mai 2024, astronomii proiectului Hephaistos au analizat datele a peste 5 milioane de surse și au identificat șapte stele de tip pitică roșie care prezintă un exces de radiație infraroșie inexplicabil. Deși cercetătorii sunt prudenți și nu confirmă existența extraterestră, noile modele teoretice dezvoltate de Universitatea din Arkansas vor oferi exact instrumentele matematice necesare pentru a elucida misterul acestor șapte candidați.
